SUMAR:
- Importanţa alăptării
- Evoluţia alăptării
- Contextele medicale ale mamei care impun oprirea alăptării
- Condiţiile bebeluşului care impun oprirea alăptării
- Când şi cum se poate păstra lactaţia
- Concluzii
- Resurse despre „Evoluţia şi oprirea alăptării”
Importanţa alăptării
Alaptarea reprezintă procesul firesc prin care mama îi asigură bebeluşului sursa de hrană care îl va ajuta să crească sănătos din punct de vedere fizic şi psihic. Laptele matern este cea mai bogată sursă de nutrienţi necesară creşterii şi dezvoltării copilului, primind prin intermediul laptelui matern atât hrana fizică, cât şi cea emoţională. Laptele matern prezintă principala proprietate de a se adapta nevoilor copilului în fiecare context şi în toate etape de creştere. Alăptarea prezintă beneficii atât pentru copil, cât şi pentru mamă. Colostrul, primul lapte care se produce imediat după naştere, va asigura bebeluşului hrana necesară în această etapă de început, având rol important în formarea sistemului imunitar, fapt ce va ajuta organismul să lupte împotriva bacteriilor şi virusurilor. Colostrul prezintă și un ușor efect laxativ cu rol în echilibrarea sistemului digestiv şi în reducerea riscului de apariţie a unui icter prelungit. Laptele matern este un element viu cu proprietăți multiple care va ajuta la diminuarea riscului de apariție a dereglărilor digestive, a otitelor, a infecţiilor respiratorii sau alergiilor. Prin alăptare, cel mic va fi ajutat să îşi dezvolte muşchii faciali şi oasele, îşi va micşora eventualul deficit de vitamina A, dar va primi şi siguranţa emoţională, produsă prin contactul fizic dintre el şi mamă. Beneficiile alăptării la sân sunt şi pentru mamă, nu doar pentru cel mic. Prin lactaţie, se grăbeşte procesul de ardere a caloriilor, mama pierzând kilogramele acumulate în sarcină într-un timp foarte scurt. Hormonul prolactina produs pe timpul alăptării are efect de relaxare şi linişte, mama reechilibrându-şi starea emoţională. Femeile care alăptează prezinta risc redus de apariţie a cancerului mamar şi ovarian și de instalare a anemiei feriprive., conform: kidshealth.org.
Evoluţia alăptării
Începutul alăptării va fi greu atât pentru mamă, cât şi pentru micuţ, fiind o perioadă de acomodare cu noul statut. Mama va învăţa cum să alăpteze, cum să-şi protejeze sânii, iar micuţul va învăţa să se hrănească deprinzându-se cu suptul.
| Este o perioadă dificilă, mama putându-se confrunta cu probleme la nivelul sânilor supraîncărcaţi de lapte sau cu probleme la nivelul mameloanelor, însă folosind produse şi tehnici recomandate, va putea trece cu bine această perioadă de început – poți începe documentarea pentru această perioadă cu cele mai importante produse în materie de alăptare aici. |
Alăptatul va deveni o plăcere, imediat ce se depăşește perioada de început. Beneficiile nu vor întârzia să apară, vizibile în starea de bine a micuţului. Un nou-născut alăptat poate avea între 8 – 12 mese de supt în 24 de ore. Pe măsură ce creşte şi stomăcelul se dezvoltă, mesele se răresc, ajungând ca la două luni să ceară în jur de 7-9 mese pe zi. Bebeluşilor alăptaţi la sân le va fi greu să li se stabilească un orar de masă, recomandarea specialiştilor fiind aceea de a fi hrăniţi la cerere. Controalele periodice pediatrice vor stabili dacă micuţul se dezvoltă normal şi dacă lăpticul îi este suficient, în caz contrar, se recomandă completarea hranei cu formula de lapte praf. Specialiştii recomandă alăptarea până la vârsta de doi ani, însă sunt mame care preferă să îşi alăpteze copiii chiar mai mult. Momentul în care se întrerupe alăptarea va fi ales de către mamă, însă trebuie ţinut cont de faptul că există şi contexte care impun oprirea alăptării., conform: kidshealth.org.
Contextele medicale ale mamei care impun oprirea alăptării
Fiecare mamă aeste interesată de contextele medicale în care nu ar mai trebui să pună bebeluşul la sân. Conform ultimelor cercetări, sunt foarte puţine afecţiunile care impun oprirea alăptării. Astfel de măsuri se impun pentru binele copilului, ferindu-l de contractarea unui virus puternic sau de expunerea în faţa substanţelor care i-ar putea influenţa sănătatea sau dezvoltarea fizică şi psihică. Afecţiunile care interzic alăptarea sunt cele produse de virusurile HTLV-1 şi HIV, fiind boli foarte grave cu grad mare de transmitere Se va opri alăptarea dacă mama suferă de septicemie, tuberculoză sau herpes la nivelul sânilor. Conform studiilor, virusurile hepatice impun oprirea alăptării. Chiar dacă nu se transmit prin lapte, pot fi contractate prin sânge. Orice mică rană la nivelul mamelonului l-ar putea expune pe micuţ în faţa bolii. Alte contexte care pot impune oprirea alăptării sunt cele în care mama trebuie să se spitalizeze şi să suporte o operaţie chirurgicală. Intervenţia chirurgicală nu ar trebui să oprească alăptarea, ci doar cauza medicală.
Alte contexte în care alăptarea este interzisă, sunt tratamentele de radioterapie şi chimioterapie. Medicamentele utilizate vor fi ingerate indirect de către micuţ, trecând foarte uşor în lapte, iar dozele ridicate de radiaţii modifică laptele matern, având efecte adverse asupra bebeluşului. Investigaţiile precum mamografiile şi ecografiile mamare, RMN-ul sau radiografiile nu influenţează laptele matern., conform: medela.com, kellymom.com, laleche.org.uk.
Condiţiile bebeluşului care impun oprirea alăptării
Chiar dacă există foarte multe boli pe care mama le poate parcurge fără să oprească alăptarea, pot fi situaţii în care medicul pediatru decide că starea de sănătate a micuţului sau stadiul de dezvoltare fizică şi psihică nu permite continuarea alăptării, fiind considerată riscantă, datorită modificării calităţii laptelui ca urmare a unui tratament parcurs de mamă. Cel mai frecvent context în care medicul nu recomandă continuarea unei alăptări cu risc, este cel al bebeluşilor prematuri, având un sistemul imunitar deficitar. De asemenea, medicul pediatru poate recomanda oprirea alăptării, atunci când bebeluşul nu ia în greutate şi nu se dezvoltă normal, indicând adoptarea hrănirii cu formule de lapte praf îmbogăţite., conform: medelabreastfeedingus.com.
Când şi cum se poate păstra lactaţia
Există contexte în care nu se impune înţărcarea totală şi definitivă a celui mic, ci se poate doar întrerupe alăptarea pe perioada traversării unui anumit context medical, cum ar fi o intervenţie chirurgicală sau un tratament care influenţează calitatea laptelui pentru un timp. Majoritatea mamelor preferă adoptarea unor modalităţi prin care să stimuleze şi să păstreze lactaţia, fără a pune bebeluşul la sân. Cea mai recomandată metodă este folosirea pompiţei de sân. Va fi folosită constant pe perioada tratamentului sau a contextului medical, astfel încât activitatea glandelor mamare să nu fie întreruptă, iar alăptarea să fie reluată. În cele mai multe cazuri, bebeluşii se bucură de reîntâlnirea cu sânul mamei şi cu gustul laptelui matern., conform: babycenter.com
Concluzii
Alăptarea este primul şi cel mai preţios dar pe care mama îl face copilului ei, oferindu-i astfel toate resursele pentru o dezvoltare normală din punct de vedere fizic şi psihic. Debutul alăptării poate fi dificil, însă pe măsură ce mama şi bebeluşul se obişnuiesc, alăptarea va deveni o plăcere şi trebuie continuată cât mai mult timp. Însă există şi contexte care impun oprirea alăptării. În majoritatea cazurilor în care mama se îmbolnăveşte, alăptarea trebuie să continue. Astfel, dacă mama răceşte, tuşeşte sau strănută, dacă are stări depresive sau traversează o indigestie, poate alăpta. Alăptarea se va întrerupe însă dacă mama are virusul HIV, HTLV-1 sau hepatic, tuberculoză sau septicemie. Radioterapia și chimioterapia impun de asemenea oprirea alăptatului. Alăptarea se poate întrerupe şi în funcţie de condiţia copilului, de evoluţia lui fizică şi de contextele medicale parcurse.
