SUMAR:
- Răceala şi gripa
- Constipaţia
- Scaunele moi
- Alergiile
- Enterocolita
- Concluzii
- Resurse despre „Alimentaţia bebeluşului in diferite contexte medicale”
Răceala şi gripa
Răceala şi gripa sunt contexte des întâlnite. Bebeluşul va traversa o perioadă mai dificilă, va plânge şi nu se va simţi confortabil, având năsucul înfundat, dureri în gât, prezentând uneori chiar tuse şi stări febrile. Medicul pediatru va consulta copilul şi va stabili diagnosticul exact şi tratamentul care trebuie urmat. Pe lângă tratament, alimentaţia bogată în vitamine și minerale contribuie la diminuarea simptomelor şi la grăbirea vindecării. Pentru a-l ajuta să se vindece mai repede şi să depăşească mai uşor un astfel de episod inconfortabil, bebeluşului trebuie să i se administreze alimente bogate în vitamina C, cum ar fi citricele, salata, ardeiul gras şi spanacul, vitamina E, furnizată prin lapte şi ouă, vitamina A, regăsită în morcovi, cartofi dulci şi spanac, zincul, pe care şi-l poate procura consumând cereale, carne, fasole sau linte. Cel mic trebuie să se odihneacă pe cât posibil, să fie foarte bine hidratat, lucru esențial, mai ales în contextul unei răceli sau gripe însoțite de stări febrile, astfel că va consuma apă, supiţe şi sucuri din fructe.
Foarte importantă în acest context, este igiena celui mic, în special curăţarea corectă a năsucului cu ajutorul unei pompițe – aici vei găsi câteva exemple de pompițe eficiente, recomandate de mămici pentru igiena copilului. |
Alimentele bine alese și tratamentul corect prescris de medic au rolul de a ajuta organismul bebeluşului să depăşească un anumit episod de răceală sau gripă, diminuând simptome şi grăbind vindecarea., conform: familyeducation.com.
Constipaţia
Constipaţia la bebeluşi apare în mod frecvent, cauzele fiind multe şi variate. Un bebeluş este constipat atunci când scaunul are o consistenţă dură, este rar, la mai mult de trei zile. Fiecare bebeluş are particularităţile lui pe toate palierele, însă pentru un micuţ care are scaun zilnic, un context în care defecaţia întârzie mai mult de trei zile, va deveni un episod de constipaţie. Ţinându-se cont de consistenţa scaunului bebeluşului, se poate stabili tipul de constipaţie şi măsurile care se impun. Odată cu scaunele rare, pot apărea crampele şi durerea abdominală în jurul buricului, se instalează lipsa poftei de mâncare, chiar şi vărsăturile, incontinenţa urinară sau urinarea frecventă. În cazul bebeluşilor, cea mai sigură metodă prin care se poate interveni asupra tranzitului intestinal, o reprezintă modificarea meniului, insistându-se pe alimente cu rol laxativ, pe introducerea fibrelor în dietă.
Alegerea alimentelor se face în funcţie de etapa de diversificare în care se află bebeluşul, administrându-i-se doar alimentele deja acceptate de organism. Pentru a se reechilibra activitatea intestinală şi pentru a grăbi tranzitul intestinal, un copil ar trebui să consume alimente bogate în fibre, fructe proaspete, precum mere, prune şi pere, legume proaspete, din care salată, spanac, roşii sau castraveţi. Sunt indicate pastele din grâu integral, orezul brun şi iaurturile. Cel mic va consuma zilnic lichide şi ciorbiţe. Pentru a evita şi trata constipaţia, bebeluşul nu va consuma alimente procesate, dulciuri în exces, jeleuri, fasole boabe sau mazăre. Tipul de alăptare, pentru bebelușii care nu au ajuns încă la etapa de diversificare, joacă un rol important în prevenirea constipației. Dacă cel mic a fost alăptat natural, este important ca între mese să i se dea apă, iar dacă a primit formula de lapte, se recomandă trecerea la o alta, specială cu rol în stabilizarea tranzitului intestinal., conform: parents.com.
Scaunele moi
Scaunele moi, respectiv diareea, se pot instala în mai multe contexte. Episoadele pot fi de scurtă durată sau pot dura 2 – 3 zile. Aceste contexte se manifestă brusc, fără episoade prevestitoare şi pot fi însoţite de crampe intestinale, greaţă, vărsături. Scaunele moi şi diareea prezintă riscul deshidratării, astfel că se impun măsuri urgente care vizează rehidratarea. Pentru rehidratare, sunt indicate sărurile pe bază de electroliți. Dacă scaunele moi, sunt însoțite de vărsături, se impune rehidratarea intravenoasă a bebelușului la spital. Controlul medical este obligatoriu, medicul fiind cel care decide în funcție de starea bebelușului, ce măsuri şi tratamente se impun. Indiferent de tratamentul prescris şi urmat, bebeluşul va trebui să respecte un regim alimentar pentru a proteja activitatea intestinală şi de a reface flora intestinală. Din meniul unui copil care traversează un episod de diaree, nu vor lipsi orezul fiert, supa de zarzavat bine fiert, brânzica de vaci, merele coapte şi bananele. Hidratarea va fi foarte atent supravegheată, administrându-se ceaiuri neîndulcite, apă, zeamă de morvovi şi de orez. Bebeluşul nu va consuma fructe şi legume crude, alimente procesate, lactate, carne grasă, prăjituri cu cremă, dulciuri cumpărate şi niciun fel de suc. Revenirea celui mic la meniul normal va avea loc treptat, primind alimente uşor de digerat, precum pilaful sau carne de pui fiartă., conform: mayoclinic.org.
Alergiile
Alergia alimentară este contextul în care sistemul imunitar manifestă o reacţie disproporţionată în faţa unui alergen. Alergiile alimentare pot fi declaşate de peste peste 170 de alimente. Cei mai frecvenţi alergeni alimentari la care se poate declanşa o reacţie sunt glutenul, albuşul de ou, laptele, carnea de peşte, fructele de mare, mierea, soia, nucile, alunele şi migdalele. Când bebeluşul consumă un alergen, organismul începe să producă anticorpul specific – IgE. Rolul acestuia este de a ajuta în lupta cu elementul neacceptat, eliberând în sânge histamina. Histamina va fi răspunzătoare de apariţia manifestărilor unei reacţii alergice. Reacţiile alergice pot fi însoțite de iritaţia pielii, înroşirea guriţei, deformarea facială, vomă sau dificultăţile de respiraţie, iar în cel mai grav caz, pot duce la șoc anafilactic. Medicul alergolog, pe baza testărilor specifice, va pune diagnosticul corect şi va recomanda măsurile care se impun. Pâna la vârsta de 1 an, un bebeluş nu va consuma albuş de ou, miere, alune, migdale şi nuci, căpşune sau kiwi. Odată ce s-a stabilit că bebeluşul reacţionează la un anumit aliment, nu îi va mai fi administrat, fiind exclus total din meniu. Aceasta este prima şi cea mai importantă măsură care trebuie luată. Se vor descoperi alimente care pot înlocui alergenul. Un copil alergic la lapte va putea primi laptele de orez, pentru cei alergici la ou, se va urmări suplimentarea aportul de fier prin administrarea produselor pe bază de carne şi a legumelor bogate în fier. Un bebeluş alergic la soia, nu va primi niciun preparat care are în compoziţie soia. Astfel, din meniul unui copil alergic, va fi exclus total alergenul la care manifestă reacţie. Cel mic va consuma tot ceea ce este adaptat vârstei lui şi momentului în care se află diversificarea. Este foarte important ca micuţul să nu fie expus unei reacţii alergice prin contaminare, alimentele consumate să nu fi intrat în contact cu alergenul., conform: parents.com.
Enterocolita
Enterocolita reprezintă inflamaţia mucoaselor intestinului subţire şi a colonului. Enterocolita infecţioasă are drept cauză virusuri, bacterii sau paraziţi. Contaminarea se face pe cale virală şi prin ingerare. Bebeluşii care au un meniu variat, sunt expuşi riscului de a contracta una dintre aceste surse care pot declanşa enterocolita. Simpotomele enterocolitei apar brusc, manifestate prin crampele intestinale, vărsături, greaţă, scaunele moi, apoase şi dese, uneori însoţite şi de urme de sânge sau mucus. Enterocolita favorizează instalarea oboselii, apărând foarte rapid epuizarea. Principalul risc la care este expus un bebeluş care traversează un astfel de context, este deshidratarea. Se va interveni de urgenţă, vizându-se rehidratarea. Medicul pediatru va decide dacă se impune şi tratament medicamentos, pe lângă un regim alimentar obligatoriu. Bebeluşul va mânca orez fiert, brânzică de vaci, legume rădăcinoase fierte, mere coapte. Pe măsură ce simptomele scad şi cel mic se va simţi bine, se vor reintroducere alte alimente, cel mic putând să mănânce carne de pui sau vită fiartă, supiţă de pui sau banane. Cel mic va consuma multă apă plată, iar dacă vârsta permite, va primi ceaiuri neîndulcite de muşeţel, mentă, anason şi chimen. Este indicat ca în această perioadă, laptele obișnuit să fie înlocuit cu cel fără lactoză., conform: mayoclinic.org.
Concluzii
În primii ani din viaţa celor mici, sistemul imunitar trece printr-o serie de contexte care conduc la maturizarea acestuia. Astfel, confruntându-se cu răceli, probleme digestive, intoleranţe şi alergii alimentare, organismul celui mic va învăţa să facă faţă anumitor factori, fiind ajutat însă şi de alimentaţia potrivită. Pentru fiecare context medical, medicul pediatru va recomanda cele mai bune tratamente şi diete, în funcţie de boala parcursă, existând restricţii alimentare sau, din contră, un meniu îmbogăţit, astfel încât să crească capacitatea organismului de refacere. Părinții trebuie să respecte în mod obligatoriu recomandările și tratamentele prescrise de medicul pediatru.
Resurse despre „Alimentaţia bebeluşului în diferite contexte medicale”