Sumar:
- Ce îi dăm bebeluşului să mănânce în caz de răceală şi gripă
- Ce îi dăm bebeluşului să mănânce în caz de constipaţie
- Ce îi dăm bebeluşului să mănânce în caz de diaree
- Ce îi dăm bebeluşului să mănânce în caz de alergie
- Ce îi dăm bebeluşului să mănânce în caz de boli ale copilăriei (afte în gură)
- Ce îi dăm bebeluşului să mănânce în caz de enterocolită
- Ce îi dăm bebeluşului să mănânce în caz de erupţie dentară
- Concluzii
- Resurse despre „Diversificarea şi bolile”
Ce îi dăm bebeluşului să mănânce în caz de răceală şi gripă
Începerea diversificării presupune o serie de schimbări pe care bebeluşul le va resimţi pe toate palierele. În primul rând, aportul de nutrienţi care îi va fi furnizat prin intermediul noii formule de hrană va avea impact asupra procesului de creştere şi dezvoltare. Sistemul digestiv se va adapta noilor texturi, reflexul de masticaţie se va dezvolta, incluzând toate mecanismele specifice, apare riscul manifestării posibilelor intoleranţe şi alergii alimentare, se poate modifica orarul de masă şi încep să se pună bazele educaţiei alimentare. Astfel, alimentaţia, pe lângă rolul principal de a furniza nutrienţii necesari unei creşteri echilibrate, va fi parte integrantă din viaţa micuţului influenţând procese, fiind influenţată la rândul ei de contextele prin care trece micuţul.
Alimentaţia este calea prin care organismului bebeluşului i se furnizaeză ceea ce are nevoie. Prin alimentaţie, se poate influenţa starea de sănătate a celui mic, ajustându-se în funcţie de fiecare episod specific copilăriei.
Alimentele, atâta timp cât sunt bine alese, împreună cu tratamentele medicamentoase prescrise de către medic, au rolul de a ajuta organismul unui copil să depăşească mai repede un anumit episod de boală, diminuând simptomele şi grăbind vindecarea. Tot alimentele sunt pot accelera o anumită afecţiune sau o pot menţine, astfel că atunci când un bebeluş se îmbolnăveşte, este foarte important ca meniul acestuia să fie adaptat contextului respectiv.
În caz de răceală şi gripă, bebeluşul va traversa o perioadă cu strănut, năsuc înfundat, durere în gât, tuse, stări febrile, disconfort. Medicul pediatru va consulta copilul şi va stabili ce tratament trebuie urmat. Dieta celui mic poate ajuta la diminuarea simptomelor şi la grăbirea vindecării.
Pentru a-l ajuta să depăşească mai uşor un astfel de episod, celui mic trebuie să i se administreze alimente bogate în vitamina C, cum ar fi citricele, ardeiul gras, salata şi spanacul, vitamina E, pe care o poate lua din lapte, avocado, ouă, vitamina A, regăsită în morcovi, spanac şi cartofii dulci, zincul pe care şi-l poate asigura consumând carne, pește, fasole şi cereale. De asemenea, cel mic trebuie să fie foarte bine hidratat şi să se odihnească., conform familyeducation.com.
„Când bebelușul este răcit, acesta poate avea și o scădere a apetitului. Nu este recomandat să îl forțați să mănâce, cel mai bine ar fi să îl puneți cât mai des la sân sau să îi oferiți porții mai mici și mai dese de mâncare cu textura cât mai ușoară. Supa de pui este excelentă pentru gât și căile respiratorii superioare, scade procesele inflamatorii, calmând tusea, strănutul și secrețiile nazale.“ doctor Gabriela Albu
Ce îi dăm bebeluşului să mănânce în caz de constipaţie
Constipaţia la bebeluşi şi copii apare în mod frecvent, cauzele fiind variate. Un copil este constipat atunci când scaunul este rar la mai mult de trei zile şi când are o consistenţă dură. Fiecare copil are particularităţile lui, însă pentru un copil care are scaun zilnic, un episod în care defecaţia întârzie mai mult de trei zile, va fi considerat un episod de constipaţie. Consistenţa scaunului reprezintă un criteriu de stabilire a tipului de constipaţie şi impune luarea anumitor măsuri.
Odată cu scaunele rare, vor apărea durerea abdominală în jurul buricului şi crampele, iritabilitate, se liniștește după scaun, se va manifesta lipsa poftei de mâncare, pot exista chiar şi episoade cu vărsături, incontinenţă urinară sau urinare frecventă. În cazul celor mici, cea mai sigură metodă prin care se poate interveni asupra tranzitului intestinal, este reprezentată de modificarea meniului, incluzându-se în dieta zilnică alimente care au rol laxativ.
Evident, alegerea acestora se va face în funcţie de etapa de diversificare în care se află micuţul, administrându-i-se doar alimentele deja introduse în meniu şi acceptate de organism.
Pentru a se grăbi tranzitul intestinal, dar şi pentru a se reechilibra activitatea intestinală, un copil ar trebui să consume alimente bogate în fibre, cereale de ovăz, fructe proaspete, precum prune, mere, pere, piersici, caise, legume proaspete printre care roşii, castraveţi, salată, spanac. Sunt recomandate pastele din grâu integral, orezul brun şi iaurturile. Meniul zilnic trebuie să cuprindă ciorbiţe şi multe lichide, dar nu sucuri cumpărate. Pentru a evita constipaţia, celui mic nu ar trebui să i de administreze carne slabă, alimente procesate, dulciuri, jeleuri, fasole boabe sau mazăre.
De asemenea, de ajutor poate fi rotirea piciorușelor bebelușului în stilul bicicletei sau prin masarea abdomenului în sensul rotirii acelor de ceas pentru stimularea intestinală.
Ce îi dăm bebeluşului să mănânce în caz de diaree
Un episod de diaree se poate instala în mai multe contexte, poate fi de scurtă durată sau poate dura 2-3 zile. Diareea se manifestă brusc fără episoade prevestitoare, putând fi însoţită şi de crampe intestinale, greaţă, vărsături. Principalul risc la care expune diareea este deshidratarea. Tocmai din această cauză, se impun măsuri urgente. Astfel, primul aspect care trebuie vizat este cel al rehidratării. Ulterior, medicul decide dacă se impun şi alte tratamente. Indiferent de tratamentul aplicat, copilul va trebui să respecte un regim alimentar care va avea rolul de a proteja activitatea intestinală şi de a reface flora.
Astfel, în meniul unui copil care traversează un episod de diaree, se vor include orezul fiert, brânzica de vaci, paste făinoase, supa de leguminoase (morcov, țelină, păstârnac, pătrunjel, fără ceapă, roșii, cartofi, dovlecei) cu carne slabă de pui, merele coapte, bananele. Hidratarea se va îmbunătăţi prin consumul de ceaiuri neîndulcite sau îndulcite cu glucoză, apă, zeamă de morvovi şi de orez. În cazul celor alimentați exclusiv la sân, se continuă alăptarea, iar în cazul bebelușilor alimentați cu formule de lapte, se aleg cele fără lactoză. Alimentele se vor alege în funcţie de vârsta copilului şi de meniul uzual al acestuia.
Cel mic nu va consuma fructe şi legume crude, lactate, alimente procesate, carne grasă, prăjituri cu cremă, dulciuri cumpărate, maioneză şi niciun fel de suc.
Revenirea la meniul normal se va face treptat, cel mic primind alimente uşor de digerat., conform mayoclinic.org.
Ce îi dăm bebeluşului să mănânce în caz de alergie
Alergia alimentară este reprezentată printr-o reacţie disproporţionată a sistemului imunitar în faţa unui alergen. Alergiile alimentare pot fi declaşate în faţa a peste 170 de alimente, însă cei mai frecvenţi alergeni alimentari sunt albuşul de ou, mierea, laptele de vacă, soia, nucile, alunele, peştele şi fructele de mare. Atunci când copilul consumă un alergen, organismul începe să producă anticorpul specific – IgE, rolul acestuia fiind de a ajuta în lupta cu elementul neacceptat, eliberând în sânge o serie de substanţe, dintre care cea mai importantă este histamina.
Histamina este răspunzătoare de apariţia simptomelor unei reacţii alergice, precum iritaţia pielii, înroşirea guriţei, voma, dificultăţile de respiraţie, deformarea feţei. Medicul alergolog va pune diagnosticul corect pe baza testărilor specifice, recomandând măsurile care se impun.
Pâna la vârsta de 1 an, bebeluşului nu i se vor administra alergenii alimentari menţionaţi. Însă începerea diversificării expune copilul în faţa reacţiilor alergice. Odată ce medicul alergolog a stabilit la ce alergen reacţionează copilul, acesta va fi exclus total din meniu. Aceasta este prima măsură care trebuie luată.
Medicul pediatru va recomanda alte alimente care pot înlocui alergenul. Astfel, un copil alergic la lapte, va putea primi alte formule, cum ar fi laptele de orez, soia sau de migdale, însă doar dacă nu este alergic şi la acestea. Pentru cei alergici la ou, se va suplimenta aportul de fier prin administrarea produselor din carne şi a legumelor bogate în fier, cum ar fi spanac, salată sau broccoli, în general plantele cu frunze verzi.
Un copil alergic la soia nu va primi niciun preparat care are în compoziţie soia, respectiv mezeluri, prăjituri cumpărate sau ciocolată.
Din meniul unui copil alergic, va fi exclus total alergenul şi produsele care îl conţin. În rest, cel mic poate consuma tot ceea ce este permis vârstei lui. Foarte important este ca micuţul să nu fie expus în faţa unei reacţii alergice prin contaminare, adică ceea ce mănâncă să nu intre în contact cu alergenul., conform parents.com.
Ce îi dăm bebeluşului să mănânce în caz de boli ale copilăriei
Bolile copilăriei cel mai des manifestate de cei mici sunt varicela, pojarul, oreionul şi rubeola. Chiar dacă cei mici sunt vaccinaţi, pot face aceste boli ale copilăriei, însă într-o formă mult mai uşoară şi fără riscuri majore. Fiecare dintre aceste boli contagioase impune consult medical obligatoriu, carantină, respectarea indicaţiilor medicale şi urmarea tratamentelor prescrise.
Sunt boli care provoacă sistemul imunitar să intre înr-o luptă, astfel că cel mic va manifesta o serie de simptome. Poate deveni mai apatic sau agitat, îi poate scădea pofta de mâncare şi se poate confrunta cu simptomatologia unei viroze. Pentru a ajuta organismul să înfrunte mai uşor aceste stări şi pentru a-l ajuta să se refacă mai repede, meniul copilului trebuie să fie echilibrat. Astfel, pe parcursul bolilor copilăriei, cel mic ar trebui să consume fructe şi legume bogate în vitamine, iaurturi, supe de pui sau vită, carne bine fiartă sau coaptă.
Fiind boli cu erupţie cutanată, este posibil ca micuţul să aibă afte în guriţă, astfel că nu va primi fructe acide, murături, ciorbe acre sau dulciuri.
În cazul bolilor copilăriei, nutriţioniştii nu recomandă excesul de produse de panificaţie, pastele, carnea tocată, nucile, alunele, migdalele şi zahărul., conform bellybelly.com.au.
Ce îi dăm bebeluşului să mănânce în caz de enterocolită
Enterocolita este o afecţiune manifestată printr-o inflamaţie a mucoaselor intestinului subţire şi a colonului. Enterocolita infecţioasă are drept cauză bacterii, virusuri sau paraziţi. Contaminarea cu aceste surse se face pe cale virală şi prin ingerare, context favorizat de o igienă precară a mâinilor şi de nerespectarea regulilor de preparare şi depozitare a alimentelor. Bebeluşii care au început diversificarea şi copii mici sunt expuşi riscului de a contacta una dintre sursele care declanşează enterocolita. Simpotomele enterocolitei se manifestă brusc, fără episoade prevestitoare, apar crampele intestinale, greaţa, vărsăturile, scaunele moi, aproape apoase şi dese, uneori însoţite şi de urme de sânge şi mucus. Se va instala oboseală, apărând foarte rapid epuizarea.
Principalul risc la care se expune bebeluşul este deshidratarea. Tocmai din cauza acestui risc, se va interveni rapid, vizându-se rehidratarea. Medicul pediatru va decide dacă este nevoie şi de alt tip de medicaţie. Pe lângă acestea, se impune şi un regim alimentar. Astfel, în caz de enterocolită copilul va mânca orez, legume rădăcinoase fierte, mere coapte, brânzică de vaci, paste fierte, măr copt, banane, covrigei, sticksuri. Pe măsură ce simptomele scad, se va începe reintroducerea alimentară treptată. Va consuma multă apă şi ceaiuri neîndulcite sau îndulcite cu glucoză de mentă, anason şi chimen, dacă vârsta permite., conform mayoclinic.org.
Ce îi dăm bebeluşului să mănânce în caz de erupţie dentară
Erupţia dentară reprezintă un episod destul de neplăcut pentru majoritatea bebeluşilor. Durerile generate de muguraşii dentari care îşi fac loc prin gingie pot fi foarte supărătoare, declanşând o serie de manifestări. Erupţia dentară începe în jurul vârstei de 6 luni şi durează până la vârsta de 2 ani şi jumătate – 3. Nu toţi bebeluşii resimt la fel erupţia unui dinţişor. Unii pot reacţiona la fiecare erupţie, alţii doar la prima. Vor apărea disconfortul, lipsa poftei de mâncare, tendinţa de băga totul în guriţă, somnul întrerupt. Restricţii alimentare nu se impun, mai cu seamă că cel mic nu va părea deloc dornic să mănânce.
Trebuie totuși să aibă un meniu variat pentru a-şi ajuta organismul cu aportul de calciu necesar erupţiei dentare.
I se vor administra alimente moi de tipul piureurilor de legume şi iaurţelelor simple sau cu bucăţele mici de fructe, paste de brânzică, supe, ciorbiţe, carne tocată mărunt, biscuiţei moi, banane pasate, meniul conţinând tot ceea ce mănâncă cel mic în mod normal.
Suptul la sân de asemenea îl va liniști pe bebeluș. Pentru atenuarea durerilor locale, copilului i se poate da un morcov ținut la frigider 30 minute, ronţăitul în gingiuţe putând atenua durerile. Se va evita mâncarea foarte caldă., conform healthchildren.org.
Concluzii
Primii ani din viaţa celor mici sunt plini de provocări. Sistemul imunitar al copiilor se va întări, confruntându-se cu răceli, probleme digestive, intoleranţe şi alergii alimentare sau cu bolile copilăriei. Pentru fiecare context în parte, medicul pediatru va recomanda cele mai bune tratamente şi terapii. Cum micuţii cresc şi se bucură de beneficiile alimentaţiei solide, îşi pot găsi resurse pentru a se lupta mai uşor cu o afecţiune chiar în farfurioara lor.
În funcţie de boala parcursă, copiii pot avea restricţii alimentare sau, din contră, se vor bucura de un meniu îmbogăţit, astfel încât să-şi sporească capacitatea de luptă şi refacere a orgnismului.
Resurse despre „Diversificarea şi bolile”
Pentru mai multe detalii despre subiect, vă rugăm să consultaţi medicul dumneavoastră sau să contactaţi pe doctor Gabriela Albu.
Doctor Gabriela Albu
cmiberceni@gmail.com
