SUMAR:
- Comunicarea – cheia unei relații apropiate între copil și părinți
- Modalități de comunicare eficientă
- Cum să ajuți copilul să devină comunicativ
- Comportamente arhaice sau cum îți poți îndepărta copilul
- Mituri despre educația copiilor
- Concluzii
- Resurse
De multe ori, este greu pentru părinți să renunțe la anumite tipare comportamentale, credințe și emoții provenite de la familia de bază, oricât de multe cărți sau articole ar citi. Explicația constă în faptul că a înțelege mental o informație nu înseamnă și procesarea emoțională a experiențelor și rănilor, plus că toate acestea se întâmplă inconștient, în afara controlului nostru. Nici nu realizăm sau atunci când ne dăm seama, deja ne-am comportat sau am transmis ceva ce nu voiam de fapt. Nu are rost să ne învinovățim pentru că este normal să ni se întâmple așa. Important este să avem intenția, atenția și să facem tot ce putem și este necesar pentru copiii noștri, astfel încât să îi putem crește cu mai multă conștientizare și așa cum ne-am dori, ca aceștia să poată deveni niște adulți mai echilibrați și fericiți. psiholog Denisa Zdrobis
Comunicarea – cheia unei relații apropiate între copil și părinți
Orice părinte își dorește o relație bună cu propriul copil, indiferent de vâsta pe care o are acesta. Relația părinte – copil este cea mai importantă dintre toate relațiile existente în lume. În primul rând, pentru a dezvolta o relație sănătoasă cu cel mic, părinții trebuie să aibă grijă de educația acestora. Din acest motiv, părintele trebuie să conștientizeze și să stabilească de comun acord anumite limite și reguli pe care, ulterior, le va transmite copilului.
Regulile trebuie spuse copilului într-un mod cât mai simplu, clar și concis. Dar cel mai important: ele să fie coerente și constante.
Informațiile diferite venite de la mamă și tată creează nu doar confuzie, ci învață copilul să speculeze situațiile în interes personal. Astfel, va ajunge nu doar să nu respecte regulile, ci și să nu îi fie foarte clare.
Cel mic este supus permanent procesului de învățare și cu cât îi transmiți mai limpede informația, cu atât o va asimila mai repede. Contrazicerile părinților în fața copilului îl derutează pe acesta și îi dau sentimentul de nesiguranță.
Pentru a evita aceste situații, e bine ca cei doi să stabilească niște reguli pe care să le respecte cu strictețe. Dacă unul dintre ei și-a exprimat deja părerea despre o situație, celălalt nu mai are dreptul să intervină.
Deși sunt doi indivizi diferiți, părinții trebuie să găsească împreună o soluție de compromis în educația copilului. Părerile divergente în privința valorilor nu sunt un mod sănătos de a-l educa pe cel mic. Copilul se va simți dezorientat și neputincios în fața unor adulți ce nu găsesc împreună, de comun acord, o cale de a-l ghida. O discuție bine argumentată de ambele părți purtată într-un mod civilizat poate fi pentru cel mic o lecție. Adulții nu trebuie să uite scopul lor comun, și anume binele copilului. Comunicarea eficientă dintre părinți și copii este o piatră de temelie a familiilor puternice și sănătoase. Copiii se bucură de o atenție pozitivă. Copiii trebuie să se simtă iubiți și apreciați.
Modalități de comunicare eficientă
Atunci când ești părinte, indiferent de vârsta pe care o are copilul, comunicarea cu cel mic este un vis împlinit. Copiii sunt dificili, uneori chiar și egoiști, își doresc foarte multe, iar refuzul îi transformă, alimentându-le furia și frustrarea. Pentru a evita asemenea situații, este esențial să existe o bună comunicare între părinți și copii.
Principiile de bază a unei bune comunicări între părinți și copii:
- Arată-i copilului tău că ești interesat și implicat și că îl vei ajuta când este necesar!
- Oprește televizorul sau pune cartea deoparte atunci când copilul tău dorește să vorbească cu tine!
- Evită să răspunzi la telefon atunci când copilul tău are ceva important să îți spună.
- Cu excepția cazului în care alte persoane sunt menite în mod special să fie incluse, ține conversațiile în confidențialitate.
- Umilirea copilului în public îi va aduce resentimente și ostilitate, periclitând comunicare pe viitor.
- Nu vorbi cu superioritate copilului tău. Atunci când vorbești cu el, coboară-te la nivelul lui.
- Dacă te supără un anumit tip de comportament sau un incident, nu încerca să comunici cu el până nu te liniștești. Este mai bine să te oprești, să te așezi și să lași discuția cu copilul pe mai târziu.
- Dacă ești foarte obosit, va trebui să faci un efort suplimentar pentru a fi un ascultător activ. Ascultarea activă reală este o muncă grea și este foarte dificilă atunci când mintea și corpul tău sunt deja obosite.
- Ascultă cu atenție și fii politicos! Nu-l întrerupe pe copilul tău atunci când încearcă să-ți povestească ceva. Fii la fel de politicos cu copilul tău, cum ai fi cu cel mai bun prieten al tău.
- Nu întreba de ce, dar întreabă ce s-a întâmplat.
- Renunță la modelul „Eu știu ce e mai bine pentru tine“. Nu este util în obținerea comunicării deschise și în menținerea acesteia deschisă.
- Nu folosi cuvinte sau afirmații: ești prost, leneș,„stupid, nu are nici un sens” sau „ce știi tu, ești doar un copil”.
- Fii acolo pentru copilul tău când își planifică anumiți pași specifici soluției.
- Arată-i copilului tău că îl accepți așa cum este, indiferent de ce face sau a făcut deja.
- Susține-ți copilul pentru a menține comunicarea deschisă. Fă acest lucru acceptându-l și lăudând eforturile sale de a comunica.
Cum să ajuți copilul să devină comunicativ
Comunicarea este cheia în orice relație interumană, mai ales în cea dintre părinți și copii. Însă, nu tuturor copiilor le place să comunice, astfel că părinții și educatorii trebuie să aibă grijă să formeze această deprindere.
Dacă te îngrijorează faptul că nu vei reuși să îți ajuți copilul să comunice eficient, poți alege sprijinul profesioniștilor de la prima grădiniță online, care vor avea grijă ca cel mic să devină mai comunicativ.
O metodă care te ajută în comunicarea părinte – copil, este să-l întrebi: „Ce simți acum? Dacă ar fi să-i dai emoției tale un nume, care ar fi acela? Furie? Acceptare? Iubire? Și unde în corpul tău simți această emoție? În abdomen? Piept? Picioare?”
Așa îți ajuți copilul să devină mai conștient de ceea ce simte. Așa îl ajuți să-și dea seama unde anume în corpul său se localizează emoțiile.
Atunci când cel mic vrea să îți spună ceva, acordă-i toată atenția. În momentul în care copilul se îndreaptă către tine și dorește să pornească o discuție față în față, oprește televizorul și întoarce-te cu fața către el. Arată-te deschis pentru o conversație, cine știe când mai prinzi această ocazie. Dacă copilul se va simți ascultat cu adevărat, va învăța să te asculte și el la rândul lui atât pe tine, cât și pe ceilalți. Astfel, i se vor îmbunătăți abilitățile de relaționare cu ceilalți.
Când acesta își exprimă o emoție, de exemplu simte nevoia să plângă după o jucărie, permite-i să plângă. Empatizează cu el spunându-i: „Știu, știu. Țineai mult la acea jucărie. Chiar ai protejat-o și ți-a păsat mult timp de ea.”
Comportamente arhaice sau cum îți poți îndepărta copilul
Secolul vitezei a adus o serie de schimbări și în ceea ce privește creșterea copiilor. Dacă la începutul secolul al XX-lea, pedepsele aspre erau la ordinea zilei, în prezent, un asemenea lucru este de neacceptat!
Iată cum îți poți îndepărta copilul având un comportament arhaic:
- Pedepse aspre.
- Pedepse nemeritate.
- Violență fizică.
- Violență verbală.
- Umilirea copilului.
- Indiferența.
- Nerecunoaștrerea meritelor.
- Tratarea copilului cu superficialitate.
- Ignorarea doleanțelor celui mic.
Mituri despre educația copiilor
„Recompensele, ca şi pedepsele, sunt moduri de a le face ceva copiilor, nu de a lucra cu ei. Cu cât recompensezi mai mult pe cineva pentru a face ceva, cu atât îşi pierde interesul pentru ceea ce are de făcut pentru a obţine recompensa.” a spus Alfie Kohn, autor a 14 cărți despre educație, creşterea copiilor şi comportamentul uman.
Acesta spulberă miturile din educația copiilor, mituri cu care au crescut zeci de generații, acum adulți cu nevoie de nenumărate ore de terapie.
„Am făcut cercetări în şcoală şi la locurile de muncă ale adulților pentru a demonstra că pedepsele, ca şi recompensele, nu aduc decât un singur lucru: obedienţa temporară, dar cu un preţ enorm. Aşa că e indicat ca în toate mediile să încetăm să mai tratăm oamenii ca pe animalele de companie.”, a mai spus Alfie Kohn, autor şi conferenţiar.
„Copiii au nevoie să fie iubiţi, dar au, de asemenea, nevoie să fie iubiţi pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce fac. Ei trebuie să ştie că şi atunci când fac greşeli sau nu se ridică la nivelul aşteptărilor noastre, grija noastră pentru ei nu va scădea niciodată. Aceasta este dragostea necondiţionată şi este opusul folosirii afecţiunii sau atenţiei ca recompense. Este psihologic otrăvitor să-i faci pe copii să creadă că trebuie să ne câştige dragostea.
E foarte dificil să acceptăm ideea că s-ar putea să fi fost ceva greşit în felul în care am fost crescuți. Sau că a lipsit ceva din educația pe care am primit-o de la părinții noştri.
În jurul nostru, vedem adulţi care suferă de depresie, stimă de sine scăzută sau au nevoi nesatisfăcute. Toate acestea sunt rezultatele unor relaţii disfuncţionale, consecințe ale parentingului problematic. Dar, chiar dacă noi am reuşit să devenim într-adevăr nişte adulţi în regulă în ciuda educației primite, de ce să ne jucăm cu sănătatea mintală a copiilor noştri? Există oameni care fumează mai multe pachete de ţigări pe zi şi ajung să trăiască până la adânci bătrâneţi, dar asta nu înseamnă că e în regulă să fumezi sau că îți laşi copiii să fumeze. Să-ți creşti copiii cu dragoste şi cu un scop, mai degrabă decât cu mită şi cu ameninţări – acest lucru creşte foarte mult probabilitatea ca ei să crească sănătos din punct de vedere psihologic.”, explică Alfie Kohn.
În cele 14 cărţi vândute în milioane de exemplare pe tot globul, Alfie Kohn a reuşit să ridice numeroase semne de întrebare legate de educaţia tradiţională.
Concluzii
Relația părinte – copil este cea mai importantă dintre toate relațiile existente în lume. Pentru a dezvolta o relație sănătoasă cu cel mic, părinții trebuie să aibă grijă de educația acestora, să renunțe la anumite tipare învățate în propria copilărie, să se informeze și să încerce să își crească copiii cu multă dragoste!
Resurse
