SUMAR:
- Dezvoltarea neuronală și motorie a copiilor
- Prezintă copilul meu întârzieri motorii?
- Despre dezvoltarea cognitivă a copilului tău
- Crizele copiilor în perioade cheie ale vieții
- Dezvoltarea precoce a vocabularului copiilor
- Concluzii
- Resurse
Natura este foarte inteligentă, așa că ne-a înzestrat cu forță, dorința de a trăi, aptitudini și mecanisme de supraviețuire. De aceea, copiii mici cer grija și atenția mamei, uneori cu disperare dacă nu primesc ce au nevoie. Ca nivel de achiziție și dezvoltare, copiii sunt diferiți, de aceea este bine să nu facem comparații. Trebuie totuși să cunoaștem stadiile de dezvoltare ale copilului și care sunt achizițiile care se fac la anumite etape, pentru a apela la o evaluare și la ajutor de specialitate dacă copilul trece la alt stadiu și achizițiile specifice unei etape nu au fost realizate. Cu cât se intervine mai timpuriu, cu atât rezultatele vor fi mai bune. psiholog Denisa Zdrobis
Dezvoltarea neuronală și motorie a copiilor
Copiii se nasc cu un număr de aproximativ 100 – 200 milioane de neuroni (celule nervoase) a căror funcție este de a stoca și de a transmite informații, ceea ce le conferă o abilitate destul de mare în absorbirea noilor cunoștințe din mediul înconjurător. Sistemul nervos continuă să se dezvolte pe tot parcursul copilăriei, creându-se sute de noi conexiuni în creier. Această perioadă în care creierul se dezvoltă foarte mult se numește „înflorire neuronală”, iar procesul se continuă, deși încetinit, și în perioada adolescenței, angrenând astfel simultan diferite regiuni ale creierului.
Etapele în care un copil își dezvoltă abilitățile senzoriale și cognitive se desfășoară treptat și gradual permițând o dezvoltare armonioasă a organismului și o asimilare corectă a informațiilor. Spre exemplu, creierul unui copil de 2 ani are capacitatea a 55% din creierul unui adult, iar până la vârsta de 6 ani el atinge procentul de aproximativ 90% din capacitatea lui completă. În timpul copilăriei (3 – 6 ani), lobii frontali se dezvoltă cu rapiditate. Aceștia sunt asociați cu rațiunea, memoria, organizarea și controlul impulsurilor. În consecință, până la vârsta în care copiii ajung la școală, ei devin apți din punct de vedere psihologic să își controleze atenția și comportamentul, dând dovadă de autonomie și autoreglare. Toate aceste modificări cognitive vin să susțină teoria lui Piaget, un psiholog de origine elvețiană care „a revoluționat modul în care sunt văzute și înțelese etapele de dezvoltare prin care trec copiii. El a elaborat o schemă bazată pe categorii de vârstă și pe principiul care afirmă că, în funcție de perioadă, copilul își formează un anumit segment cognitiv, pentru ca, treptat, să treacă la un alt nivel care antrenează diferite tipuri de inteligență logico –emoțională.”
Dezvoltarea motorie se desfășoară treptat, pe măsură ce copiii vor evolua de la utilizarea reacțiilor reflexive (de exemplu sugerea degetului sau legănatul) la acțiuni mult mai avansate. Spre exemplu, bebelușii vor învăța cum să-și țină capul drept pentru prima dată, apoi – cum să stea în șezut cu ajutor, iar apoi – cum să stea fără ajutor, aceste acțiuni fiind urmate de târât și, ulterior, – de mers.
Funcțiile motorii se referă la capacitatea copiilor de a-și mișca corpul și de a manipula obiecte. Funcțiile motorii avansate se concentrează pe mișcările făcute de degetele de la mâini și picioare care permit coordonarea acțiunilor minore (de exemplu: apucarea unei jucării, scrisul sau folosirea lingurii), iar funcțiile motorii de bază se raportează la grupe mari de mușchi care ne controlează brațele, picioarele și implică mișcări largi (menținerea balansului, alergatul, săritul).
Prezintă copilul meu întârzieri motorii?
Pe măsură ce funcțiile motorii se dezvoltă, există câteva achiziții motorii importante pe care copiii trebuie să le dezvolte. O achiziție motorie de acest fel este statul în șezut. Per ansamblu, cei mai mulți copii învață să meargă singuri până la vârsta de 1 an. Statul în șezut implică deopotrivă coordonarea și putere musculară, iar 90% dintre copii obțin această achiziție între 5 – 9 luni. Majoritatea bebelușilor învață să își țină capul sus la vârsta de 6 săptămâni, dar sunt copii care își vor însuși această mișcare la 4 luni. Dacă bebelușul tău nu învață să facă acest lucru până la vârsta de 4 luni, el manifestă o întârziere. Dacă bebelușul tău va manifesta întârziere motorii de acest fel, ar trebui să mergi la un specialist pentru că unele întârzieri pot fi identificate și soluționate printr-o intervenție timpurie.
Aici, vor fi prezentate câteva dintre particularitățile dezvoltării fizice, verbale și cognitive ale copiilor în concordanță cu vârsta pentru a-ți da seama dacă lucrurile nu decurg bine pentru copilul tău sau acesta nu are parte de o dezvoltare normală pe toate planurile.
La vârsta de doi ani, copilul trebuie să poată urca și coborî scările, să lovească mingea, iar din punct de vedere cognitiv – să poată urmări instrucțiuni simple și să sorteze culorile și formele.
La vârsta de trei ani, el poate învăța să alerge, să se cațere și chiar să pedaleze o tricicletă, jucându-se cu copiii de aceeași vârstă cu el și să recunoască obiecte familiare.
La patru ani, copilul trebuie să poată folosi cu îndemânare obiectele ascuțite, fiind capabil să denumească nuanțele și numerele și poate începe să formeze în scris literele alfabetului.
În jurul vârstei de 5 ani, el învăță să numere până la 10 sau chiar mai mult, putând vorbi clar și folosind propoziții complete și clare, fiind capabil să distingă realitatea de ficțiune. Se remarcă, de asemenea, îndemânarea la utilizarea ustensilelor pentru mâncare sau apucare.
Despre dezvoltarea cognitivă a copilului tău
Pe lângă creșterea rapidă fizică a copilului, acesta trebuie să manifeste și evoluții semnificative în privința abilităților lui cognitive. Piaget consideră că abilitatea copiilor de a percepe obiectele – precum sunetul pe care o jucărie o face când este scuturată – reprezintă o abilitate cognitivă care se dezvoltă încet pe măsură ce un copil se maturizează și interacționează constant cu mediul înconjurător. Această ipoteză aparținând lui Piaget a fost însă demontată de cercetătorii actuali care au descoperit că fiecare copil înțelege cum funcționează obiectele cu mult înainte să le folosească. Spre exemplu, copiii cu vârsta de trei ani au demonstrat asocieri cognitive ale proprietăților unor obiecte pe care doar le-au observat, dar pe care nu le-au atins niciodată.
Într-un studiu, unui copil de trei luni i-a fost arătat un camion de jucărie care aluneca pe o pistă de jucărie, iar mai apoi – după un ecran. Cutia care părea solidă, dar care era, de fapt, goală, fusese poziționată lângă pistă. Camionul alunecase după cutie, așa cum era de așteptat. Apoi cutia fusese poziționată de așa natură încât să blocheze calea camionului. Atunci când camionul alunecase de pe șină de această dată, el își continuase drumul fără să i se blocheze calea. Copiii petrecuseră mai mult timp analizând acest eveniment aparent imposibil, iar Baillargeon, cercetător psiholog, a conchis că ei știau că obiectele solide nu pot trece unul prin celălalt. Baillargeon sugera astfel că ei înțelegeau obiectele și felul în care acestea funcționează, ceea ce infirmă ipoteza lui Piaget.
Crizele copiilor în perioade cheie ale vieții
Fiecare vârstă prezintă o anumită particularitate cognitivă, însă copilul tău va avea un ritm de dezvoltare diferit față de cel al altor copii. Spre exemplu, nou – născutul și sugarul (0 – 1 ani) demonstrează o dependență totală față de persoana care îl îngrijește, permițând să se dezvolte astfel sentimentul de atașament față de părinte.
El nu poate face distincția între sine și mediul încojurător și reproduce expresiile emoționale pe care le observă la părinți sau la alte persoane apropiate. Se folosește de plâns pentru a-și manifesta nevoile fiziologice și emoționale, având tendința de continuă explorare (ia diferite obiecte în mână și le pune în gură etc).
Pe parcursul copilăriei timpurii, copiii explorează mediul, acționând spontan și necontrolat, gândind într-o manieră concretă, dar percepe în același timp relația cauză – efect referitor la ceea ce se întâmplă. Când nu obține ceea ce dorește, se enervează foarte ușor și manifestă hiperactivitate explorând continuu mediul solicitând părinților să participe la jocurile lui.
În etapa școlarului mic (6-7 ani), copilul este capabil să învețe orice, pornind de la mersul pe bicicletă, înot, patinaj, copilul tău însușindu-și pe parcursul acestei perioade un mare volum de cunoștințe, dar și dezvoltându-și concomitent modalități noi de înțelegere. „Imaginaţia elevului mic devine mai complexă, mai bogată, se bazează pe termeni şi împrejurări din ce în ce mai variate. El se entuziasmează repede, are o mare admiraţie pentru faptele eroice şi pentru întâmplările neobişnuite, îi place să aibă roluri în care să interpreteze personajele preferate. Înainte de intrarea în şcoală, copilul se caracterizează prin instabilitate emoţională, copleşit de emoţii. Se dezvoltă propriile dorinţe şi aspiraţii.”, spune sursa citată.
Găsiți aici o gamă variată de materiale și activități recreative, eficiente în crizele severe de furie și în special pentru copiii care cu greu își pot exprima verbal sentimentele.
Dezvoltarea precoce a vocabularului copiilor
La vârsta de 2 ani, un copil poate folosi între 50 – 200 de cuvinte; până la vârsta de 3 ani, el își poate construi un vocabular cu până la 1000 de cuvinte și poate lega propoziții simple. Pe parcursul anilor de copilărie, vocabularul copiilor se va dezvolta într-un ritm rapid. Acest lucru poate fi tradus drept „o explozie a vocabularului” și s-a presupus a implica o expansiune a vocabularului cu o viteză de 10 – 20 de cuvinte pe săptămână. S-a estimat că un copil de 5 ani poate înțelege aproximativ 6000 de cuvinte, poate pronunța aproximativ 2000 de cuvinte și poate defini cuvinte și pune sub semnul întrebării anumite sensuri ale cuvintelor. Pot rima și numi zilele săptămâni, în vreme ce copiii de șapte ani vorbesc fluent și folosesc clișee verbale și cuvinte familiare.
Concluzii
În concluzie, copiii prezintă o mare fragilitate psihică și fizică deopotrivă, însă dezvoltarea lor psihică rapidă îi ajută să perceapă lumea din jurul lor cu ușurință; de aceea, adulții trebuie să dea dovadă de foarte multă înțelegere și suport emoțional pentru a putea crește un copil sănătos din punct de vedere mental în primul rând. „În mare măsură, trăirile și emoțiile copilului în această perioadă sunt fluctuante, superficiale, greu de controlat, situaționale, de tipul afectelor, adesea explozive și cu descărcare instantanee.” susține Piaget, însă aceste trăiri vor începe să se armonizeze cu trecerea timpului și cu maturizarea cognitivă a copilului.
Resurse
