fbpx

Cum să comunicăm eficient cu copiii de vârstă mică?

SUMAR:

  • Rolul indicațiilor clare
  • Etichetarea și validarea sentimentele copiilor
  • Oferiți mai multe opțiuni
  • Coerența limbajului este importantă
  • Atenție pozitivă
  • Siguranța copilului este pe primul loc
  • Concluzii
  • Resurse despre „Cum să comunicăm eficient cu copiii de vârstă mică?”

Adeseori, atunci când tehnicile folosite eșuează și informațiile pe care le vrem nu ajung la copiii noștrii și aceștia nu se comportă așa cum ar dori, este din cauză că voluntar sau involuntar, părinții se sabotează reciproc din diverse motive, de exemplu vrea să fie părintele cel bun sau favorit. Atunci când ne dorim ce e mai bine pentru copilul nostru și vrem să obținem rezultate și comportamente dezirabile, părinții au nevoie să cadă la un acord comun. Acest lucru înseamnă reguli clare și să fie stabilite exact situațiile care reprezintă excepțiile, să fie comunicate și explicate și binenteles puse în practică de ambii. Psiholog Denisa Zdrobis

Când vine vorba de felul în care comunicăm cu copiii de vârstă mică, s-ar putea spune că este necesar să folosim un limbaj special, unul care nu este întotdeauna intuitiv pentru noi, părinții. Ceea ce ne dorim până la urmă este să comunicăm cât mai eficient cu micuții noștri și să ne facem înțeleși în orice situație. Există, iată, mai multe modalități prin care putem comunica mai clar și mai eficient, ceea ce va duce la o înțelegere mai bună cu cei mici, conform extension.missouri.edu.

Rolul indicațiilor clare

Atunci când vorbim cu copiii de vârstă mică, felul în care comunicăm este la fel de important ca ceea ce încercăm să spunem. Cu cât indicațiile sunt mai clare, cu atât este mai probabil să obținem rezultatul dorit. Specialiștii încurajează părinții să fie cât mai specifici când oferă indicații și să nu presupună niciodată că cei mici știu despre ce e vorba, chiar și în situațiile în care totul pare evident. Pentru noi ar putea părea evident că „pune-ți pantofii deoparte” înseamnă să ne descălțăm și să punem pantofii în dulap, dar pentru un copil mic căruia îi lipsesc cunoștințele și care nu poate fi nici foarte atent, această indicație poate fi confuză. De asemenea, copiii mici sunt ușor distrași și pot fi copleșiți de șirul de instrucțiuni, ceea ce face mai puțin probabil să finalizeze sarcina conform instrucțiunilor.

Dacă vă doriți ca cel mic să participe la curățenie, s-ar putea să fiți tentați să spuneți „Este timpul să facem curățenie. Am nevoie să îți strângi toate jucăriile și să le pui deoparte.” În schimb, încercați să împărțiți instrucțiunile în cereri mai mici, asigurându-vă că încurajați copilul de fiecare dată când face ceea ce i-ați cerut. De exemplu, „E foarte bine cum ai făcut. Acum te rog să strângi blocurile și să le pui în cutie.” Apoi, când a terminat, îi puteți spune „Super! Acum ridică acea carte verde și pune-o la locul ei pe raft.”, conform extension.missouri.edu.

Etichetarea și validarea sentimentele copiilor

Majoritatea copiilor de vârstă mică nu au prea mult control asupra vieții lor, ceea ce este bine în primii ani de viață. Dar, pe măsură ce creierul lor se dezvoltă, copiii devin mai independenți și faptul că nu pot face întotdeauna ceea ce își doresc, poate duce la tot felul de fricțiuni. Ca părinți, trebuie să ne aducem aminte întotdeauna că dorințele și sentimentele copiilor sunt reale și valabile, chiar dacă nu îi putem lăsa pe micuți să facă întotdeauna ceea ce își doresc.

Când copiii se supără, suferă și plâng – indiferent că s-au lovit la genunchi, că și-au pierdut jucăria preferată, că ceașca lor cu apă este albastră și nu roșie – trebuie să ne aducem aminte că micuții sunt iraționali. Pentru un copil care tocmai învață să înțeleagă lumea, acele stări și experiențe prin care trece sunt la fel de intense ca stările prin care trece un adult. Așadar, copiii trebuie să știe că le luăm în serios sentimentele și chiar este de mare ajutor să etichetăm și să validăm modul în care ei se simt, spunându-le, de exemplu „Știu că vrei acea prăjitură acum. Văd că îți este foarte poftă.” Arătându-le copiilor că le luăm în serios sentimentele și ajutându-i să își exprime emoțiile prin cuvinte, putem preveni potențialele crize de furie, iar ei învață să își exprime mai eficient sentimentele.

Când vine vorba de exprimarea sentimentelor, foarte utilă se poate dovedi joaca cu păpuși, după cum arată cercetările. Joaca cu păpuși, scenetele de teatru și celelalte jocuri pe care le inventează copilul sunt adesea rupte din realitate. Găsiți aici păpuși, marionete și alte jucării care îl determină pe copil să își exprime sentimentele într-o manieră cât mai confortabilă și fără să se simtă stânjenit. O altă modalitate prin care vă puteți încuraja copilul să vorbească despre ceea ce simte este aceea de a-i spune cum vă simțiți, care sunt stările prin care treceți personal sau ce ați simțit când ați trecut printr-o situație similară cu a copilului, conform greatergood.berkeley.edu.

Oferiți mai multe opțiuni

O altă modalitate de a respecta independența copiilor de vârstă mică constă în oferirea  mai multor opțiuni. Ori de câte ori este rezonabil, încercați să oferiți copiilor mai multe alegeri. De exemplu, când trebuie să se îmbrace, i-ați putea spune „Vrei să porți cămașa de tigru sau cămașa de dinozaur?” sau dacă își dorește ceva dulce, i-ați putea spune „Ei bine, nu îți pot da fursecuri chiar acum. Dar îți pot da fructe. Ce îți dorești, zmeură sau căpșuni?”, conform hanen.org.

Coerența limbajului este importantă

Copiilor de vârstă mică le plac lucrurile repetitive, indiferent că este vorba despre a se uita de 100 de ori la același desen animat, că își roagă părinții să le citească povestea preferată de mai multe ori sau că doresc să asculte aceeași melodie din nou și din nou. Oricât de obositor ar fi uneori, iată că această repetare îi ajută pe copii să învețe, să absoarbă informații și să înțeleagă lumea din jurul lor. Deci, coerența în limbajul pe care îl folosim joacă un rol foarte important. Folosind același limbaj și susținându-l, păstrând coerența, este mai ușor pentru copii să știe la ce să se aștepte și ce anume doresc părinții de la ei, ceea ce face mai probabil ca ei să înțeleagă, să vă asculte și să facă ceea ce le spuneți să facă. Asta înseamnă și că noi, părinții, trebuie să comunicăm cu foarte multă hotărăre și fermitate în glas. A comunica consecvent și previzibil îi ajută pe copiii de vârstă mică să înțeleagă că, de exemplu, atunci când spunem „Acesta este ultimul joc pe ziua de azi”, este într-adevăr „ultimul joc”. Limbajul coerent funcționează cel mai bine atunci când toată lumea se află pe aceeași lungime de undă. Părinții ar trebui să se asigure că se află cu toții pe aceeași pagină în ceea ce privește limbajul și regulile, adică „încă cinci minute” trebuie să însemne „încă cinci minute”, indiferent de cine o spune.

De asemenea, de mare ajutor ar fi ca toate persoanele care se ocupă de micuț și îl supraveghează, să folosească același limbaj, în special expresiile prin care se dorește să se modeleze un comportament specific, cum ar fi „Te poți juca, dar fără să sari pe pat” sau „Pune jucăriile în coș” sau „Nu îl lovi pe fratele tău”. Un limbaj consecvent adoptat de către toate persoanele care au grijă de copil vă poate ajuta să subliniați regulile și valorile pe care încercați să le comunicați, chiar și când nu sunteți lângă copil, conform hanen.org.

Atenție pozitivă

Un părinte cu fața roșie care strigă „Oprește-te chiar acum” cu siguranță nu este la fel de plăcut precum un părinte care își îmbrățișează copilul și îl laudă, însă atenția este tot atenție. Când copiii dau dovadă de un comportament necorespunzător, poate fi greu să ne ascundem frustrarea, însă atunci când reacționăm cu furie la un comportament greșit al copilului, nu facem altceva decât să stimulăm în mod inconștient același comportament, așa că nu trebuie să ne fie cu mirare dacă micuțul continuă să se comporte la fel.

Ca părinți, acordăm adesea o cantitate foarte mare de atenție comportamentelor pe care nu dorim să le vedem la copiii noștri, însă ceea ce ar trebui să facem este să ne concentrăm asupra comportamentelor pe care dorim să le vedem și pe acestea ar trebui să le încurajăm și să le lăudăm, redirecționând astfel copiii către acțiuni mai adecvate. De exemplu, dacă micuțul desenează pe pereți, în loc să țipați „Nu ai voie să colorezi pe pereți!”, i-ați putea spune „Te rog, colorează pe această hârtie!”, lăudând copilul atunci când face ceea ce i-ați cerut.

Acordarea unei atenții pozitive asupra comportamentelor dezirabile le încurajează pe acestea și le înlătură pe cele nedorite, conform parenting-ed.org.

Siguranța copilului este pe primul loc

Repetarea, coerența și claritatea sunt deosebit de importante în situațiile în care nu există loc pentru neînțelegeri. Dacă cel mic poate deja să vorbească și știe câteva cuvinte uzuale, îl puteți ruga să repete ceea ce i-ați spus, tocmai pentru a întări o anumită instrucțiune. De exemplu, înainte de a ieși în parc, i-ați putea spune „Bine, îți amintești ce trebuie să faci de fiecare dată înainte de a traversa strada?”, iar copilul ar trebui să vă răspundă cu instrucțiunea pe care i-ați repetat-o de mai multe ori „Trebuie să te iau de mână.”

În situațiile în care primează siguranța copilului, asigurați-vă că utilizați întotdeauna un limbaj cât mai clar. De exemplu, dacă cel mic este aproape de stradă și îi spuneți „Oprește-te!”, s-ar putea să nu se oprească, deoarece îi spuneți asta acasă de mai multe ori pe zi. În schimb, i-ați putea spune „Stai pe trotuar!”. La fel, dacă în preajma sa se află ceva fierbinte sau ascuțit, în loc să îi spuneți „Nu atinge asta!”, i-ați putea spune „Este periculos. Jos mâinile!”, conform cdc.gov.

Concluzii

Chiar și cele mai perfect concepute strategii eșuează rapid atunci când copilul sau părinții trec printr-o dispoziție neplăcută. Ceea ce funcționează atunci când copiii și părinții sunt calmi și receptivi nu mai funcționează atunci când răbdarea părinților atârnă de un fir sau când copilul trece printr-o criză de furie. În aceste situații, este bine să faceți un pas înapoi și să vă rugați partenerul să se ocupe de copil, cât timp luați o pauză și respirați adânc de mai multe ori înainte de a intra din nou în acțiune. Momentele în care copiii sau părinții sau ambii sunt supărați nu sunt cele mai bune pentru a vă susține ideea.

Acestea fiind spuse, vor exista cu siguranță momente în care vă veți pierde calmul și nu veți mai ști cum să vă țineți în frâu furia. Cu toții ne enervăm, acționăm necumpătat și nimeni nu se simte mândru după un astfel de episod. Dar, în loc să ne pară rău și să ne învinovățim pentru felul în care am acționat, putem să ne considerăm ieșirea ca fiind o oportunitate de a ne modela abilitățile cu care facem față situațiilor tensionante.

Este firesc ca părinții să facă greșeli, dar tocmai acele momente de care nu suntem mândri, pot fi oportunități de modelare a unor importante abilități emoționale. Poate că erați frustrat și ați țipat la copil, așa că după ce vă calmați, puteți să îi spuneți „Știi ce? Am făcut o greșeală pentru că am țipat la tine. Mă simțeam frustrat, am țipat și acum îmi pare rău.” Recunoașterea greșelilor și repararea lor reprezintă o modalitate excelentă de a le arăta copiilor cum v-ați dori ca ei să se comporte pe viitor, conform cdc.gov.

Resurse despre „Cum să comunicăm eficient cu copiii de vârstă mică?”

  1. extension.missouri.edu
  2. greatergood.berkeley.edu
  3. hanen.org
  4. parenting-ed.org
  5. cdc.gov

Zdrobis Denisa

Zdrobis Denisa

Psiholog

Distribuie

Facebook
WhatsApp
Email

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Distribuie