fbpx

Cum să ne ajutăm copiii să formeze legături de prietenie?

SUMAR:

  1. Abilitatea de a lega prietenii – este naturală sau se dobândește?
  2. Modalități prin care vă puteți ajuta copilul să își facă prieteni
  3. Ce facem atunci când copilul spune „nimeni nu se joacă cu mine”?
  4. Concluzii
  5. Resurse despre „Cum să ne ajutăm copiii să formeze legături de prietenie?”

Așa cum se întâmplă cu toate lucrurile, este important să nu forțăm copilul să lege prietenii, dacă nu îi plac copiii respectivi sau nu se simte pregătit. Cu cât forțăm ceea ce vrem să se întâmple, cu atât creăm mai multă reticență față de respectivul lucru. Ceea ce putem face, este să fim atenți la trăirile și comportamentul copiilor, să comunicăm cu el (în acest fel, învață să interacționeze și el) și să îi facilităm oportunități de socializare. Fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare, propria personalitate, dar toate pot fi îmbunătățite dacă ne ocupăm în acest sens, fără a pune însă multă presiune pe copil. Psiholog Denisa Zdrobis

Abilitatea de a lega prietenii – este naturală sau se dobândește?

Încă din primii ani de viață, copiii încep să își dea seama de rolul important pe care prietenia îl joacă în viața lor. Cei mai mulți copii încep să formeze primele legături reale de prietenie încă de la vârsta preșcolară, dar sunt și alți copii care par să nu știe cum să se împrietenească. Părinții sunt cei mai în măsură să intervină în viața copilului lor și să îl ajute să își facă prieteni, dar fără să îl judece, fără să îl critice, fără să considere că ceva este în neregulă cu el. Există copii foarte sociabili și foarte comunicativi, așa cum sunt și copii mai retrași și ușor introvertiți, dar care știu foarte bine cum să prețuiască o prietenie din momentul în care au simțit că vor să se împrietenească cu cineva.

Cu toate că legarea relațiilor de prietenie merge mână în mână cu dobândirea abilităților sociale, cel mai recomandat este să nu forțăm copilul să fie sociabil, ci mai degrabă să îl încurajăm să lege prietenii sau să inițieze conversații cu acei copii de care se simte atras și cu care rezonează. În ciuda dorinței părinților ca micuții lor să aibă parte de relații minunate de prietenie, nu trebuie să uităm că cei mici sunt perspicace, se bazează pe instinctele lor și mizează mai mult pe simțire și mai puțin pe „ceea ce ar fi normal să facă până la o anumită vârstă.”

Totuși, părinții pot avea un impact pozitiv asupra copiilor lor, căci ei îi pot învăța pe micuți lecțiile cele mai importante despre prietenie., conform understood.org.

Modalități prin care vă puteți ajuta copilul să își facă prieteni

Cu toate că abilitatea de a lega relații de prietenie pare să fie firească, înnăscută, asta nu înseamnă că părinții nu pot interveni cu un impact pozitiv în viața copilului lor. Iată câteva modalități eficiente și cu rezultate pe termen lung prin care vă puteți ajuta micuțul să lege relații de prietenie și să își consolideze totodată abilitățile sociale!

Identificați potențialii prieteni. În primul rând, discutați cu copilul despre ce anume face la grădiniță sau la școală, în ce activități este implicat și cu cine își petrece timpul. Inițiați astfel de discuții, dar totodată fiți dispuși să vă ascultați copilul de fiecare dată când vorbește despre cum i-a fost ziua. S-ar putea să auziți frecvent aceleași nume, deci vă puteți da seama dacă Andrei este un bun prieten pentru că vorbește despre el cu admirație sau dacă Alina îl calcă pe nervi. Este necesar să fiți atenți la cum vorbește copilul pentru că așa vă puteți da seama cum interacționează cu acești copii pe care îi aduce în discuție. Dacă observați o anumită compatibilitate între el și alți copii, sugerați să își invite prietenii acasă să se joace împreună.

Vorbiți despre diferite tipuri de prietenie. Copiii de vârstă mică cred, în general, că fiecare prieten este „cel mai bun prieten”. Dar vă puteți ajuta copilul să înțeleagă că există diferite tipuri de prieteni, așa că puteți discuta despre cum sunt copiii cu care se joacă la grădiniță sau la școală și cum sunt copiii cu care se joacă în afara școlii. Încurajați copilul să identifice tipurile de prietenii – poate unii prieteni sunt doar parteneri de joacă cu care se simte bine, în timp ce cu alți prieteni se simte mai apropiat, discută despre pasiunile lor în comun, se ajută între ei și se susțin. Dacă își dorește să vadă dacă un prieten de la grădiniță îi poate fi un prieten mai apropiat, vă puteți oferi sprijinul și puteți stabili o dată de joacă sau puteți pune la punct anumite activități în care copiii se pot implica și care să nu necesite prea multă intervenție din partea adulților.

Ajutați-vă copilul să recunoască un bun prieten. Sunt copii care nu se gândesc pe cine să aleagă ca prieten, ci mai degrabă cine i-ar putea alege pe ei să le fie prieten. Prin urmare, este deosebit de important să explorați cu micuțul termenul de prietenie, ce ar trebui să facă sau cum ar trebui să fie un copil pentru a-l considera un prieten adevărat, iar dacă prietenia pare a fi pentru el un concept prea complex, întrebați-vă copilul cine crede el că i-a demonstrat până acum că este un bun prieten și ce anume îi place cel mai mult la acel copil. Îndemnați copilul să se gândească la trăsături de caracter, cum ar fi generozitatea „oferă și celorlalți copii jucăriile sale” sau la lucrurile pe care le au în comun „și el spune glume haioase”.

Vorbiți deschis despre valori. Chiar de la vârste mici, este bine să discutați cu micuțul despre valori și să continuați să purtați astfel de discuții pe măsură ce copilul crește și se maturizează. Asta nu înseamnă să îi spuneți copilului ce considerați personal că este corect sau greșit, ci înseamnă mai degrabă să discutați despre lucrurile care sunt cele mai importante și care contează cu adevărat. De exemplu, s-ar putea să doriți să vorbiți despre importanța ca cineva să fie o persoană de încredere, de nădejde, de ajutor pentru alții sau despre cât de important este să aibă încredere că cineva spune adevărul. Pe termen lung, fiind echipat cu un set de valori, copilul își va putea da seama când o persoană poate fi un potențial prieten și când o persoană nu îi va fi niciodată prieten apropiat pentru că el apreciază anumite valori de la care nu abdică. Vă puteți învăța copilul să ocolească persoanele foarte bârfitoare sau care au întotdeauna ceva negativ de spus la adresa celorlalte persoane.

Exersați abilitățile de joc. A împărți din lucrurile personale, a ști cum anume să interacționezi și să vorbești cu alt copil, a evita să fii „șeful” tuturor nu sunt abilități înnăscute, ci acestea trebuie învățate. Pentru copiii care se confruntă cu probleme în interpretarea etichetelor sociale, dar și pentru copiii cu probleme de comunicare, aceste abilități sunt și mai greu de dobândit. Încercați să găsiți modalități distractive de a practica aceste abilități și fiți sincer cu micuțul, ba chiar îi puteți spune că ceea ce faceți este pentru a-l ajuta să învețe cum să fie un bun prieten.

Planificați cu atenție întâlnirile de joacă. Cu toate că este uneori obositor să organizați întâlniri de joacă, tocmai acestea îi oferă copilului șansa de a se conecta cu alți copii. Planificarea atentă a întâlnirilor de joacă maximizează succesul copilului. Dacă știți că micuțul nu se descurcă prea bine cu activitățile deschise, nestructurate, atunci ajutați-l să aleagă din timp alte activități și jocuri (spre exemplu, aici veți găsi o varietate de materiale creative pentru activități artistice, precum și o gamă de jocuri potrivite pentru joacă pe echipe, acestea fiind excelente pentru îmbunătățirea abilităților sociale, a colaborării, dar și pentru formularea strategiilor). Primele întâlniri de joacă nu ar trebui să fie prea lungi, ci mai degrabă ar trebui văzute ca simple „tatonări”. Chiar dacă nu va fi necesar să vă supravegheați copilul îndeaproape, ascultați totuși schimburile de cuvinte care au loc, dar și sentimentele pe care le exprimă copilul. Interveniți dacă lucrurile devin agresive, însă, dacă eventualele conflicte care apar sunt minore, încercați să lăsați copilul să se descurce pe cont propriu., conform health.clevelandclinic.org.

Ce facem atunci când copilul spune „nimeni nu se joacă cu mine”?

Poate că cel mai important lucru pe care îl putem face atunci când micuțul nostru ne spune că „nimeni se joacă cu mine” este să îl ascultăm, să îi luăm în serios sentimentele și îngrijorările și să nu încercăm să minimizăm ceea ce simte sau să eliminăm sentimentele copilului. Chiar dacă pentru noi, adulții, pare un fleac problema cu care se confruntă copilul, pentru el poate fi o adevărată dramă. Este deosebit de important să ascultăm cu atenție și cu compasiune sentimentele pe care copilul le împărtășește cu noi. Jocul este la fel de important pentru copiii mici exact așa cum banii, dragostea și sănătatea sunt importante pentru adulți, deci nu minimizați sentimentele copilului spunându-i „Ți se pare. Mâine va fi mai bine.”.

Încercați să înțelegeți mai bine situația, adresând copilului întrebări deschise, cum ar fi „Ce te-a făcut să te simți așa?”, „Cine nu a vrut să se joace cu tine?” sau „Sunt copii cu care ai vrea să te joci, dar ei nu îți acordă nicio șansă?”. Modul în care adresați întrebările este la fel de important ca întrebările pe care le puneți, dacă vreți să vă arătați grija față de gândurile și sentimentele copilului. A spune „Wow, sună ca și cum ai avut parte de o zi foarte grea.” îl poate face pe copil să se simtă auzit și înțeles. În același timp, încercați să nu treceți la concluzii.

Uneori, problema „nimeni nu se joacă cu mine” este cât se poate de reală, dar alteori se prea poate ca micuții să nu interpreteze corect situația, iar scenariul realizat în mintea lor chiar să nu coincidă cu ceea ce se întâmplă în realitate. Cât de des spune copilul acest lucru este, de asemenea, important. Dacă este o problemă izolată, cam o dată pe lună, este suficient să vă ascultați copilul și să îl asigurați că sunteți mereu acolo pentru el, dar dacă problema este mai frecventă, încercați să priviți mai adânc.

De asemenea, este important să nu încercați să vă grăbiți să remediați situația în locul copilului, invitând un copil la joacă, de exemplu. În schimb, cooperați împreună cu micuțul pentru a găsi cele mai bune soluții., conform firstfiveyears.org.au.

Concluzii

Abilitatea de a se juca împreună cu alți copii nu este firească și înnăscută pentru toți copiii. Sunt nenumărate cazuri în care micuții trebuie să dobândească abilitatea de a-și face prieteni, cum ar fi să învețe cum să propună altor copii să se joace cu el sau cum să inițieze o conversație, cum să aștepte să îi vină rândul sau cum să îi lase și pe ceilalți copii să se exprime. Când micuțul vă spune că nimeni nu se joacă cu el, asta poate fi o problemă reală, poate fi și o situație interpretată greșit, dar poate fi și un indicator că ceva nu e în regulă la grădiniță, la școală sau la locul de joacă. Dacă alți copii vă intimidează copilul, contactați grădinița, școala sau încercați să discutați cu părinții celorlalți copii., conform helpkids.kennedykrieger.org.

Resurse despre „Cum să ne ajutăm copiii să formeze legături de prietenie?”

  1. understood.org
  2. health.clevelandclinic.org
  3. firstfiveyears.org.au
  4. helpkids.kennedykrieger.org
Zdrobis Denisa

Zdrobis Denisa

Psiholog

Distribuie

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share on facebook
Distribuie