Cum să ne învățăm copiii să aibă autocontrol și să își înfrâneze reacțiile impulsive?

SUMAR:

• Ce anume determină caracterul impulsiv al copiilor?
• Impulsivitatea la copii pe măsură ce se dezvoltă
• Cum puteți încuraja autocontrolul?
• Concluzii
• Resurse despre „Cum să ne învățăm copiii să aibă autocontrol și să își înfrâneze reacțiile impulsive?”

Dacă vă faceți griji în privința copilului care dă dovadă de un comportament impulsiv, aflați că nu sunteți singurii. Foarte mulți copii de vârstă mică au parte de o adevărată luptă când vine vorba de controlul propriilor impulsuri. Știm bine că cei mici acționează în tot felul de moduri, de la crize de furie până la agresivitate sau chiar comentarii jenante în public. Adesea, astfel de izbucniri pot părea inevitabile și chiar specifice perioadei de copilărie. Cu toate acestea, potrivit cercetătorilor în neuroștiințe, autocontrolul reacțiilor impulsive este de două ori mai important decât coeficientul de inteligență pentru ca micuții să se bucure de o viață plină de succes, realizări academice, împliniri și satisfacție personală. Prin urmare, întrebarea este ce putem face pentru a-i ajuta pe copiii noștri să își gestioneze impulsivitatea.

„Tot ce este născut poate fi modelat prin educație. Aceasta este vestea bună: că nimic nu este de sine stătător și de aceea educația joacă un rol atât de important în viața oamenilor. Totul are legătură și provoacă un răspuns, de la ceea ce gândim, spunem și facem până la cele mai diverse domenii. Trăim noi vremuri și în orice domeniu există tendința unei viziuni holistice, ceea ce înseamnă că privim totul ca pe un întreg, fără a reduce acest întreg la suma părților care îl compun. Această tendință nouă ne ajută să folosim noțiunile și descoperirile dintr-un domeniu în altul, astfel încât să contribuim la dezvoltarea unui alt domeniu. Din punctul meu de vedere, asta încearcă să facă domeniul STEAM sau ar trebui să facă: să ajute copiii să învețe mai mult practic prin experimentare, să poată face mai ușor legături și să poată transfera cunoștințele dintr-un domeniu în altul. Înseamnă o învățare prin analogie, mult mai logică și mai bine întipărită în memorie.” psiholog Denisa Zdrobis

Ce anume determină caracterul impulsiv al copiilor?

Există trei factori semnificativi care joacă un rol critic în caracterul impulsiv al copilului: temperamentul, funcția executivă și dezvoltarea.

• Temperament. Anumite caracteristici, cum ar fi nivelul de activitate al copilului, adaptabilitatea sa, starea de spirit, capacitatea de atenție sunt mai degrabă instinctive decât un rezultat al eforturilor părinților. Încercați să observați temperamentul copilului și să identificați reacțiile acestuia la o seamă de situații sau stimuli. Reflectați apoi asupra propriului temperament și asupra modului în care se asemănă sau diferă de cel al copilului. Asta înseamnă să conștientizați că sentimentele sale diferă de cele proprii, dar în continuare sunt valide și nu trebuie neglijate. Luând în considerare acest aspect, personal veți avea o altă atitudine față de impulsivitatea copilului. Ezitările unui copil timid pot fi mai frustrante pentru un părinte extrovertit decât ar fi pentru un părinte introvertit, care ar înțelege mai ușor și care se poarte raporta la temperamentul copilului. În acest caz, un părinte cu o personalitate foarte controlată ar putea interpreta greșit acțiunile unui copil impulsiv, considerând că micuțul refuză să îl asculte sau că îl sfidează.
• Funcția executivă. Într-o anumită măsură, unele abilități care țin de funcția executivă, inclusiv modalitatea de gândire, de planificare, de rezolvare a problemelor și de executare a sarcinilor sunt, de asemenea, înnăscute. De exemplu, unii copii se luptă cu tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), în timp ce alții suferă de hiposensibilitate, adică sunt „copii insensibili”. În general, dacă stimulăm prea mult aceste abilități care țin de funcția executivă, pot avea loc consecințe negative, și anume copilul va avea mai puțină capacitatea mentală disponibilă pentru a-și controla impulsurile, dar și mai puțină energie mentală pentru a învăța.

Poate că vă întrebați ce puteți face pentru copil, date fiind aceste realități. Deși nu puteți controla temperamentul cu care se naște copilul, puteți încuraja și sprijini capacitățile de funcționare executivă. Conform specialiștilor, în copilăria timpurie și în psihologia dezvoltării, cheia dezvoltării autocontrolului asupra impulsurilor constă în a vă ajuta copilul să învețe cum să răspundă la stimulii care îl provoacă, folosindu-se de abilitatea de a planifica un răspuns, de abilitatea de a vorbi cu maturitate spre deosebire de a răspunde pur și simplu impulsiv, agresiv sau jignind, conform understood.org.

Impulsivitatea la copii pe măsură ce se dezvoltă

De la naștere și până la 2 ani: chiar și nou-născuții au modalități prin care se autocontrolează în fața stimulilor, cum ar fi se îndepărtează de lumina intensă sau de zgomotul puternic. Constatați aceste abilități de calmare și încercați să dezvoltați și mai mult abilitățile pe care bebelușul deja le deține. Copiii mici se luptă să își echilibreze dorința intensă de independență cu recunoașterea propriei incompetențe. Când copilul acționează impulsiv  – lovește, aruncă, mușcă – puneți capăt comportamentului său prin comenzi scurte și ferme, cum ar fi „Nu lovi. Doare!”. Apoi, validați frustrarea sau furia sa și modelați moduri adecvate de a se exprima. O astfel de strategie stabilește conexiuni neuronale între impulsurile instinctului de supraviețuire și înțelegerea la nivelul creierului că există anumite limite.

Vârsta 3-4 ani. Copiii de vârstă preșcolară descoperă puterea limbajului pentru a-și afirma nevoile și dorințele, în ciuda unor emoții adesea copleșitoare. Vă puteți ajuta copilul să dezvolte strategii pentru a rezista tentației. De exemplu, îi puteți sugera să se gândească la obiectul dorit ca la un obiect mai puțin tentant. Aceste strategii permit copilului să își conecteze impulsurile emoționale cu creierul său funcțional executiv. În timp, copilul va învăța cum să simtă și să experimenteze emoțiile intense, dar fără să se lase condus de ele.

Vârsta 5-6 ani. Acum este timpul să susțineți autocontrolul prin tot felul de jocuri și experiențe fizice în loc să vă așteptați ca micuțul să stea și să se concentreze perioade lungi de timp.

Specialiștii sunt de părere că activitatea fizică îmbunătățește performanța academică, așa că puteți susține procesul de învățare prin jocuri care modelează autocontrolul.

Vârsta 7-8 ani. Copiii de 7 și de 8 ani dețin capacități de joc imaginativ foarte bine dezvoltate, care reprezintă baza excelentă pentru a modela concentrarea și autocontrolul. Când copilul își iese din fire, îl puteți învăța modalități pentru a se liniști. Poate fi vorba despre denumirea tuturor culorilor din jur sau număratul descrescător de la 10 la 1, pentru a redirecționa atenția și energia mentală de la factorul declanșator.

Vârsta 9 ani și peste. Începând cu vârsta de 9 ani, copiii își rafinează interesele și își formează o personalitate distinctă. Vă puteți sprijini copilul să își stabilească și să își atingă propriile obiective. Astfel, copilul își va construi autocontrolul și își va îmbunătăți funcția executivă, ceea ce îi asigură un viitor de succes, conform kidshealth.org.

 Cum puteți încuraja autocontrolul?

În primul rând, vă puteți învăța copilul să vorbească cu el însuși. Noi cercetări afirmă că vocea interioară joacă un rol important în gestionarea comportamentului impulsiv. Copiii cu ADHD dobândesc vorbirea internalizată mai târziu decât majoritatea copiilor, ceea ce ar putea explica capacitatea lor modestă de a-și controla impulsurile. Mai apoi, încercați să fiți un model. Dacă vărsați cerealele la micul dejun, încercați să respirați adânc și să vă exprimați în mod rațional sentimentele „Am vărsat cerealele peste tot și voi întârzia la serviciu. Sunt așa de furioasă. Trebuie să stau puțin și să respir câteva secunde înainte să pot face ceva!”.

Încercați, de asemenea, să vă mențineți pozitivitatea. Criticile și judecățile aspre stârnesc reacții emoționale sau de supraviețuire ale copilului care nu permit funcției executive să preia controlul. Lăudați copilul atunci când merită să fie lăudat și oferiți-i sprijin și îndrumări pe un ton blând atunci când greșește. Modul în care reacționează un adult sau un copil după ce a fost corectat, după o înfrângere sau după un eșec, determină cât de bine va gestiona situațiile neplăcute ale vieții pe viitor. Puteți să îi explicați copilului cum să se comporte în anumite tipuri de circumstanțe, cum ar fi să se retragă dintr-un conflict, să răspundă cu politețe, să respecte părerile celorlalți chiar dacă nu are aceeași părere etc.

La rândul lor, exercițiile fizice și mișcarea de orice fel afectează capacitatea de concentrare și de atenție prin creșterea nivelului de dopamină, norepinefrină și serotonină din creier. Activitatea fizică îmbunătățește concentrarea și motivația, scade hiperactivitatea și impulsivitatea și îmbunătățește memoria.

Este necesar să stabiliți anumite limite și să aplicați consecințele dacă sunt încălcate. Asigurați-vă că limitele sunt înțelese în mod clar, așa că furia, plânsetele sau comportamentul neascultător ca reacție că micuțului nu i s-a permis să facă ce a vrut nu sunt acceptabile. Odată ce limitele sunt încălcate, trebuie aplicate consecințele. Oricât de dur ar suna, dacă copiilor li se permite să facă numai ceea ce vor tot timpul, vor fi total nepregătiți pentru lumea reală. În esență, copiii tânjesc după limite și sunt mai fericiți atunci când au parte de unele restricții. A vă  învăța copilul să se oprească o secundă și să se gândească înainte de a acționa îl ajută să își dezvolte autocontrolul, autodisciplina și să își asigure succesul în viață, conform fee.org.

Concluzii

Autocontrolul este una dintre cele mai importante trăsături de caracter pe care un copil o poate dobândi cu sprijin și ajutor din partea părinților. Cu toții i-am văzut pe acei copii care par a fi complet scăpați de sub control, cu părinți care par ignoranți și cu oameni în jurul lor care sunt afectați. Atât autocontrolul, cât și autodisciplina sunt provocări pe tot parcursul vieții, așa că nu este niciodată prea devreme pentru a vă ajuta copilul să își controleze impulsivitatea și reacțiile mânioase. Trebuie să ne amintim că micuții învață prin ceea ce văd și aud, așa că va fi necesar să practicați personal autocontrolul. Nimeni nu este perfect, dar faceți un efort real pentru a vă controla propriile porniri impulsive. Poate că țipați când ați putea vorbi pe un ton blând sau poate că vă frustrați când ați putea face ceva productiv. De față cu micuțul, subliniați faptul că nu ați acționat bine și că data viitoare veți acționa diferit, conform kidsintransitiontoschool.org.

Resurse despre „Cum să ne învățăm copiii să aibă autocontrol și să își înfrâneze reacțiile impulsive?”

1. understood.org
2. kidshealth.org
3. fee.org
4. kidsintransitiontoschool.org