SUMAR:
- Grădiniţa din perspectiva copilului
- Copiii care acceptă grădiniţa
- Copiii care refuză grădiniţa
- Susţinerea mersului la grădiniţă
- Adaptarea familiei
- Concluzii
- Resurse despre: „Grădiniţa din perspectiva copilului”
Un adult calm, stăpân pe sine, echilibrat va transmite aceste valori și copilului de care are grijă. Știm foarte bine că starea adultului se transmite și copilului. Oricât de mult ar încerca o mamă să își ascundă frământările, acestea vor fi reflectate în comportamentul propriului copil. Prin urmare, cu cât o mamă este mai încrezătoare în decizia luată și în faptul că al ei copil se va descurca și fără ajutor, acesta va avea o perioadă de acomodare mai ușoară și mai rapidă. Ține de atașamentul creat între cei doi, iar acesta se formează cu mult înainte de începerea grădiniței. Bineînțeles că nu se vor exclude nici caracteristicile individuale ale copilului și mediul de la grădiniță, dar, în general, o relație bazată pe încredere cu mama ajută copilul să fie mai ușor adaptabil noilor schimbări din viața lui. Farmacist Raluca Catana
Grădiniţa din perspectiva copilului
Despre modul în care copiii percep mersul la grădiniţă, un educator cu experienţă poate furniza cele mai exacte şi avizate date. Conform psihologilor, fiecare copil va manifesta o anumită perspectivă, având la bază structura lui şi gradul de dezvoltare emoţională. Fiecare copil va parcurge anii de grădiniţă, manifestând o altă abordare. Un copil care nu acceptă iniţial mersul la grădiniţă, este posibil ca în scurt timp să transforme grădiniţa în locul în care merge cu bucurie şi nerăbdare. Există situații în care copiii au un start foarte bun, acceptă cu încântare noua schimbare, însă pe parcurs încep să manifeste dezinteres, chiar refuz. Fiecare copil este diferit, contextele pe care le parcurge sunt variate, astfel că perspectiva poate varia. Din această cauză, este foarte importantă susţinerea familiei, a educatorului şi a cadrelor avizate, respectiv a psihologilor.
În primul rând, copilul va percepe grădiniţa ca pe o separare de mediul lui familial. Cel mai greu de gestionat de către micuţ, va fi anxietatea generată de sentimentul abandonului. Copilul se simte abandonat în acest mediu nou de care chiar dacă se simte atras, nu se poate bucura pentru că atenţia lui este canalizată doar asupra trăirilor provenite din teama de abandon. Această abordare este manifestată încă de la început de micuţi, însă sunt şi copii care iniţial sunt bucuroşi de noua schimbare, iar ulterior conştientizează faptul că grădiniţa se va întinde pe o perioadă lungă de timp și impune o rutină de durată. Acesta este tiparul în care copilul va percepe grădiniţa ca un loc al abandonului, ulterior începerii acestei etape. Cu ajutorul părinţilor şi a educatorilor, etapa de acomodare care durează în jur de două săptămâni, va trece, iar micuţii vor începe să perceapă grădiniţa ca un loc minunat, plin de activităţi frumoase şi atractive, de prieteni, jocuri şi jucării, un loc unde vor reveni cu bucurie după vacanţe lungi.
Există şi cazuri în care copilul nu va depăşi perioada de acomodare, nu va înţelege că nu este abandonat şi nu se va integra. Educația de la distanță este recomandată în situațiile de anxietate severă (vezi aici prima grădiniță online din România și curriculum-ul pe care îl respectă). Scopul este ca micuțul să fie expus treptat la un mediu educativ tradițional, fără să simtă un disconfort emoțional uriaș. Totodată, educația de la distanță ajută copilul să se dezvolte corespunzător și să dobândească toate abilitățile necesare, pentru a nu rămâne în urma celorlalți copii de vârsta sa. Este recomandat ajutorul unui specialist, astfel încât să se descopere cauzele exacte ale refuzului celui mic şi metodele cele mai bune de abordare, astfel încât să se intre în normalitate, iar micuţul să se poată bucura de anii minunaţi de grădiniţă., conform: cafegradiva.ro.
Copiii care acceptă grădiniţa
Cele mai fericite cazuri sunt cele în care copilul acceptă grădiniţa încă de la început. Evident, acest aspect vorbeşte despre un anumit grad de independenţă manifestat deja de către cel mic. Copiii care acceptă cu uşurinţă grădiniţa sunt cei obişnuiţi cu un mediu activ, care sunt încurajaţi să socializeze, care îşi petrec mult timp la joacă cu alţi copii, deschişi la nou şi la comunicare. Un copil care are fraţi mai mari va manifesta interes pentru grădiniţă, fiindu-i familiar un mediu activ în care sunt incluse multe persoane. Foarte important este şi aspectul colectivului grupei de grădiniţă. Atunci când cel mic întâlneşte în grupă copiii de la locul de joacă sau vecinii pe care deja îi cunoaşte foarte bine, va accepta cu uşurinţă mersul la grădiniţă. Pentru un copil care începe grădiniţa, este foarte important să manifeste deja anumite context, cum ar fi mersul singur la toaletă, mâncatul sau adormitul în cazul programului prelungit. Dacă toate acestea se desfăşoară deja în mod independent, se duce singur la toaletă atunci când are nevoie, poate mânca şi adormi singur, atunci temerile legate de aceste aspect nu există, deci nu vor îngreuna mersul la grădiniţă., conform: schoolfamily.com.
Copiii care refuză grădiniţa
Majoritatea copiilor manifestă un refuz inițial în faţa grădiniţei. Înţeleg că sunt scoşi din mediul lor confortabil de acasă şi duşi într-un mediu nou, unde se simt abandonaţi. Imediat ce înţeleg că nu sunt lăsaţi acolo, ci se întorc în fiecare zi acasă, se pot acomoda cu grădiniţa sau pot manifesta încă refuzul. Un copil refuză grădiniţa atunci când aceasta generează temeri, precum cele legate de mersul la toaletă, fiindu-le teamă sau ruşine să spună când au nevoie să meargă, de mâncatul singurel, în cazul în care acasă încă nu manâncă singur sau atunci când ştie că nu poate adormi la prânz, dacă mami nu este lângă el. De asemenea, un copil retras care nu acceptă compania altor copii și nu comunică uşor, va avea tendinţa de a refuza grădiniţa, tot aşa cum un copil aflat mereu în conflict cu ceilalţi nu va găsi grădiniţa ca pe un mediu atrăgător. Un alt context în care copilul plânge constant atunci când este dus la grădiniţă, este acela în care mami rămâne acasă cu un frăţior mic, cel mare neînţelegând de ce nu poate rămâne şi el în mediul confortabil şi plăcut al casei. Copiii care provin dintr-un mediu agitat şi stresant, cu multe certuri şi dezechilibre în familie, nu vor tolera foarte bine începutul grădiniţei., conform: schoolfamily.com.
Susţinerea mersului la grădiniţa
Deşi nu este obligatorie, grădiniţa este necesară pentru o bună dezvoltare, pentru o evoluţie firească, specifică etapelor de vârstă. Atunci când copilul nu acceptă grădiniţa, părintele şi educatorul se vor confrunta cu plânsul energic al micuţului, în special în momentul despărţirii de părinte, urmat de refuzul de a comunica şi de a se integra grupului. Familia va avea rolul de a familiariza copilul cu mersul la grădiniţă, povestindu-i despre ce implică această etapă, angrenându-l în achiziţionarea rechizitelor şi a celorlalte lucruri necesare în grădiniţă, creionându-i activităţile pe care le va face împreună cu alţi copii. Copilul trebuie să înţeleagă faptul că grădiniţa este un loc plăcut unde se poate juca alături de alţi copii, unde poate învăţa multe noţiuni noi. Este foarte important ca efortul acomodării copilului cu grădiniţa să fie constant. Atunci când micuţul se retrage şi refuză comunicarea, trebuie implicat în activităţi care îi plac, pe care va fi tentat să le abordeze şi să le finalizeze. Un rol important în acceptarea grădiniţei, îl are metoda prin care cel mic este captat în acest nou proces de formare şi creştere. Conform studiilor, un copil se va simţi atras de orice activitate care presupune jocul şi joaca, fiind şi cea mai sigură cale prin care însuşirea de noi informaţii şi noţiuni, va avea loc. Este foarte importantă comunicarea între părinţi şi cadrele didactice. În cazul în care copilul refuză constant grădiniţa, se impune ajutorul unui specialist care va aplica tehnici specifice., conform: tandfonline.com, cafegradiva.ro.
Adaptarea familiei
Începutul grădiniţei este solicitant pentru cel mic şi pentru familie. Specialiştii recomandă ca familia să se implice pregătirii micuţului pentru acest nou început, să găsescă cea mai bună variantă pentru copil, să furnizeze căi de familiarizare cu grădiniţa, să fie fermi, însă cu blândeţe, în demararea acestui început. Mama va încerca să nu se lase influenţată de plânsul impresionant al micuţului, va fi fermă în ceea ce cere sau ce promite copilului, va fi convinsă că puiul ei va petrece un timp minunat în grădiniţă, bucurându-se de toate beneficiile noii etape., conform: cafegradiva.ro.
Concluzii
Mersul la grădiniţă reprezintă o provocare atât pentru copil, cât şi pentru familie. Grădiniţa este etapa în care se continuă formarea şi dezvoltarea copilului, în care cel mic se descoperă pe sine în raport cu ceilalţi, în care învaţă să comunice, să empatizeze, să împartă. Este necesară această perioadă, deoarece bazele viitorului adult se pun acum, iar familia şi cadrele didactice au rolul de a susţine acest proces.
Resurse despre: „Grădiniţa din perspectiva copilului”
