SUMAR:
- Stilul dur de joacă – când este normal și când nu mai este normal?
- Cum anume se explică comportamentul dur la joacă?
- Cum putem remedia comportamentul agresiv al copilului la joacă?
- De ce unii copii sunt hiperactivi?
- Concluzii
- Resurse despre „Copilul tău are un stil prea dur de joacă? Ce poate să însemne asta?”
Agresivitatea face parte și din natura omului. Exista în noi și nu putem să negăm acest fapt chiar dacă nu ne place. Ca alte ființe vii, omul devine agresiv când se consideră în pericol sau nu îi sunt satisfăcute anumite nevoi. Ceea ce este nevoie să învețe și să dezvolte copilul, este controlul acestui instinct și a trebuințelor și faptul că putem să cerem și să ne satisfacem aceste nevoi și altfel, îndeosebi prin atenție la noi și la ceilalți, conștientizare și verbalizare. Acestea sunt calitățile care ne dau statutul de ființă umană și este nevoie să le exercitam în relație cu tot ce este în jurul nostru. Nu de puține ori, în cazul agresivității unor copii mai mari, cauza se află în interiorul familiei, fie că există agresivitate acolo sau alte comportamente disfuncționale și tot de acolo pleacă și corectarea acelor comportamente nedorite. Psiholog Denisa Zdrobis
Din când în când, majoritatea copiilor de vârstă mică își surprind părinții cu un stil de joacă foarte dur, asta însemnând că se împing în alți copii, că smulg jucăriile din mâinile lor sau că aleargă fără să țină cont de cei din jurul lor. Acest stil de joacă mai agresiv ar putea continuă chiar și pe măsură ce copilul înaintează în vârstă, așa că devine deosebit de important ca părinții să își dea seama dacă stilul de joacă dur al copilului este firesc pentru vârsta sa sau dacă este un semn al unei tulburări de învățare și gândire, conform raisingchildren.net.au.
Stilul dur de joacă – când este normal și când nu mai este normal?
Atunci când își observă copilul că se joacă cu agresivitate, cei mai mulți părinți încep să își pună tot felul de întrebări. În orice clipă, copilul poate răni pe cineva și chiar își poate continua joacă fără să își dea seama că și-a rănit unul dintre partenerii de joacă. Mai apoi, ceilalți părinți îi vor judeca pe părinții copilului care dă dovadă de un astfel de comportament dur la joacă. Este, într-adevăr, o situație frustrantă și poate fi și mai frustrant dacă deja ați discutat cu cel mic și i-ați spus să fie mai blând atunci când se joacă cu alți copii, iar comportamentul său tot nu s-a schimbat. Deci, ce se întâmplă? De ce unii copii se joacă mai agresiv decât alții? Ce comportament se justifică prin prisma vârstei și a etapei de dezvoltare în care se află copilul?
În primul rând, trebuie subliniat faptul că este ceva obișnuit ca preșcolarii și copiii de vârstă mică să dea dovadă de un comportament dur la joacă, și asta deoarece majoritatea copiilor încă învață cum să se joace între ei și cum să comunice ceea ce își doresc. Este, așadar, ceva normal ca un copil să ia din mâna unui alt copil jucăria cu care își dorește să se joace sau să împingă pe cineva în loc să întrebe sau în loc să ofere o avertizare. Atunci când se joacă în aer liber, multor micuți le place să alerge sălbatic și să țipe pentru a atrage atenția celor din jur. Poate părea un stil dur de joacă, dar este normal și face parte din dezvoltarea tipică a copilului.
Dar, până vor merge la grădiniță sau la clasa întâi, copii trebuie să se cizeleze și să învețe cum să se joace mai puțin dur, fără să își rănească partenerii de joacă, fără să îi împingă și fără să smulgă cu agresivitate jucăriile din mâinile lor. Totuși, chiar dacă merg deja la grădiniță ori chiar la clasa întâi, în continuare mulți copii dau dovadă de același comportament dur. Asta nu înseamnă că nu le pasă de sentimentele altora, ci cel mai probabil există anumite provocări care îi împiedică pe micuți să își dea seama când se joacă prea dur și agresiv, conform firstfiveyears.org.au.
Cum anume se explică comportamentul dur la joacă?
Unii copii pur și simplu nu își dau seama cât de puternici sunt sau cu câtă forță îi împing pe cei din jurul lor ori când îmbrățișează pe cineva prea tare sau dau un ghiont dureros. Ceea ce ei consideră a fi o lovitură ușoară peste umăr ar putea cauza, de fapt, durere severă. Alți copii acționează înainte de a gândi, și asta pentru că ei fac tot ceea ce le stă în putință pentru a obține ceea ce își doresc „chiar acum”. De exemplu, un copil de clasa a doua care dorește o minge cu care se joacă un alt coleg poate să smulgă mingea din mâinile colegului sau poate să își împingă colegul pentru a-i lua astfel mingea. De obicei, copiii care prezintă un astfel de comportament nu se gândesc înainte de a acționa, iar după un episod în care s-au jucat prea dur, adesea le pare rău.
Alți copii se joacă într-un mod agresiv deoarece nu știu încă să citească indiciile sociale. De exemplu, este posibil să nu își dea seama că stau prea aproape și de aceea ceilalți copii tind să se îndepărteze sau poate că nu înțeleg că expresia facială a unui partener de joacă denotă supărare legată de modul în care ei se joacă.
De asemenea, poate fi greu pentru copii să știe ce este potrivit de la o situația la alta. De exemplu, poate v-ați apucat odată copilul de braț cu putere atunci când erați într-o parcare aglomerată sau poate v-ați ținut copilul de umeri pentru a-i menține atenția atunci când ați avut ceva important să îi comunicați. Dacă nu i-ați explicat de ce ați făcut aceste lucruri, atunci copilul poate crede că este în regulă să strângă cu putere brațul partenerului de joacă sau să îl apuce de umeri, conform rch.org.au.
Cum putem remedia comportamentul agresiv al copilului la joacă?
Există mai multe modalități prin care îi putem învăța pe cei mici să se joace cu mai multă blândețe sau să își dea seama când recurg la prea multă forță. Pentru început, puteți discuta cu micuțul despre ceea ce observați la comportamentul său atunci când se joacă și îi puteți explica cum reacționează ceilalți copii la comportamentul său. Îl puteți întreba dacă el a observat aceleași atitudini și reacții, iar dacă nu a constatat felul în care reacționează copiii la felul său de a se juca, atunci subliniați ce anume nu este în regulă. De exemplu, „Am observat că atunci când ai luat mingea de la Ionuț, el părea furios. Ai văzut și tu asta?”. Dialogul calm reprezintă o modalitate bună de a-i ajuta pe copii să fie empatici și să înceapă să vadă cum acțiunile lor îi afectează pe cei din jur.
În al doilea rând, copilul trebuie să dobândescă acele cunoștințe importante despre spațiu personal și despre modul în care toată lumea are nevoie de propriul spațiu. De asemenea, vă puteți ajuta copilul să citească expresiile faciale. Unii copii au nevoie de îndrumări directe despre cum să se joace, deci poate fi mai util să le spuneți ce anume să facă în loc să le spuneți ce să nu facă. Dacă știți că cel mic are obiceiul de a-i împinge pe ceilalți, îi puteți spune „Ai grijă să îți ții mâinile lângă corp atunci când te joci. Când ai nevoie de ceva sau îți dorești ceva, folosește cuvintele, nu mâinile tale.” Copiii se descurcă cel mai bine atunci când toate aceste reguli sunt clarificate înainte de a începe jocul. Joaca acasă este o modalitate prin care copilul poate exersa un comportament plăcut la joacă. Jocurile de grup, cele care implică formarea unor echipe, precum și jocurile de masă (vezi aici o varietate de jocuri potrivite pentru dobândirea abilităților sociale) sunt excelente pentru ca micuțul să învețe să colaboreze cu ceilalți participanți la joc, să își corecteze de unul singur comportamentul și să acționeze cu mai mult tact și disciplină.
Ceea ce mai puteți face este să vă învățați copilul câteva tehnici prin care să se liniștească și să se calmeze atunci când este nervos sau frustrat, tehnici care îl vor ajuta să dezvolte o mai bună stăpânire de sine. Odată ce va începe să utilizeze unele tehnici de calmare, copilul va da dovadă de un comportament mai puțin dur în timpul jocului. Totuși, dacă în continuare comportamentul său agresiv continuă să fie o problemă, continuați să discutați cu el și să îi explicați care sunt reacțiile partenerilor săi de joacă, conform zerotothree.org.
De ce unii copii sunt hiperactivi?
În cazul unor copii, comportamentul dur la joacă continuă să fie o problemă severă chiar și pe parcursul primilor ani de școală. Dacă vă aflați într-o astfel de situație, puteți discuta cu profesorii pentru a afla dacă ei au constatat aceleași lucruri. Observându-vă copilul și vorbind și cu alte persoane care îl supraveghează, puteți începe să înțelegeți de ce copilul se comportă așa cum se comportă și care sunt acele tipare care trebuie numaidecât înlăturate. Hiperactivitatea este o problemă comună în rândul copiilor de vârstă mică. Adesea, micuții au nevoie de ajutor pentru a-și gestiona nivelul de activitate.
Trebuie subliniat faptul că hiperactivitatea nu se referă la un comportament greșit sau la o lipsă de disciplină. Mulți copii sunt foarte activi, dar atunci când este timpul să se oprească și să se așeze la locul lor, ei nu reușesc să pună frână. S-ar putea să mai alerge de vreo două ori și să stea liniștiți la locul lor după cinci minute. Totuși, sunt și copii care pur și simplu nu pot rămâne nemișcați, ci se agită încontinuu, apucă lucruri, vorbesc, râd, șușotesc sau continuă să alerge chiar și după ce li s-a spus să se oprească. Conform specialiștilor, acești copii nu sunt activi, ci sunt hiperactivi. Dar iată că cei mici nu se comportă așa în mod intenționat, ci pur și simplu ei nu și-au dezvoltat încă abilitățile pentru a-și gestiona nevoia continuă de a fi în mișcare. Adesea, pentru cei din jur, copiii hiperactivi au probleme disciplinare sau sunt nepoliticoși, iar părinții lor sunt ținta multor judecăți și critici.
Iată câteva exemple care indică un comportament hiperactiv: copilul aleargă și țipă când se joacă și asta nu doar în aer liber, se ridică în mijlocul clasei și se plimbă în timp ce profesorul vorbește, se mișcă atât de repede încât se lovește de oameni și de lucruri, se joacă cu brutalitate și îi accidentează pe ceilalți copii. Hiperactivitatea se poate manifesta diferit în funcție de vârstă și poate varia de la copil la copil. Dincolo de nevoia de a fi în mișcare, copilul tinde să vorbească constant, îi întrerupe frecvent pe ceilalți, se mișcă rapid dintr-un loc în altul și deseori în forță, se mișcă chiar și când stă pe scaun, se lovește de lucruri, nu poate să stea nemișcat în timpul mesei și a altor activități liniștite și are dorința de a domina jocul și pe cei din jurul său, conform healthychildren.org.
Concluzii
Comportamentul agresiv la joacă și hiperactivitatea nu înseamnă că un copil este activ, nedisciplinat sau că dorește să îi sfideze pe cei din jur. De fapt, acești copii doresc să se joace cu ceilalți colegi, doresc să se facă plăcuți și adesea doresc să se așeze, astfel încât să se alăture activităților de grup. Un lucru de luat în considerare când De vine vorba de hiperactivitate și comportament agresiv la joacă este vârsta. Copiii au nevoie de timp pentru a-și dezvolta abilitățile necesare pentru a-și ține sub control comportamentul. asemenea, copiii nu se dezvoltă în același ritm, așa că un copil ar putea avea o bună stăpânire de sine la vârsta de 4 ani, în timp ce un alt copil va da dovadă de un comportament mai cizelat de abia la vârsta de 6-7 ani, conform raisingchildren.net.au.
Resurse despre „Copilul tău are un stil prea dur de joacă? Ce poate să însemne asta?”
