SUMAR:
- Problemele la locul de joacă – pot fi evitate?
- A fi agresat sau a fi martor la agresiune
- Probleme comune care apar la locul de joacă și cum pot fi evitate
- Concluzii
- Resurse despre „Cum rezolvăm conflictele care apar la locul de joacă?”
Copiii au nevoie să își dezvolte empatia, capacitatea de a înțelege ce simt ceilalți și asta este datoria adulților. Cu vârsta și exersând, vor reuși să facă acest lucru și cel mai bine se dezvoltă în interacțiunea cu ceilalți. Atunci când au încredere în adulții care îi îngrijesc și care de cele mai multe ori sunt chiar părinții, capătă încredere în ei înșiși și în lume, se pot deschide și își pot comunica cu ușurință trăirile. Este important să le explicăm mereu diferența dintre tachinare și bullying, cum este foarte important să o înțeleagă mai întâi adulții. În acest fel, copilul are încredere să spună dacă este o astfel de victimă, iar părintele dacă își cunoaște copilul și observă schimbări la el, poate afla ce se întâmplă și așa sunt prevenite aceste situații sau agravarea lor. Psiholog Denisa Zdrobis
Problemele la locul de joacă – pot fi evitate?
Fie că vorbim de joaca la grădiniță, la școală, în parc sau în zonele deschise, întotdeauna pot apărea diverse probleme, conflicte sau neînțelegeri minore. Pe de o parte, copiii cu diferențe de învățare pot avea cel mai mult de suferit indiferent dacă ei sunt cei care inițiază conflictul sau sunt victima neînțelegerilor, dar pe de altă parte, disputele și neînțelegerile fac parte din viață, așa că niciun copil nu le poate evita la nesfârșit.
Ceea ce micuții trebuie să știe este faptul că la locul de joacă există anumite reguli sau etichete sociale. Majoritatea problemelor apar când regulile sunt încălcate, chiar dacă în mare parte, regulile țin de educație și de propriul set de valori.
Nu trebuie să uităm că perioada de copilărie (și nu numai) este una de învățare, așa că micuții trebuie să greșească pentru a învăța din greșelile lor, iar noi, din poziția de părinți, trebuie să le fim aproape, cu îndemnuri bune, cu compasiune și cu blândețe., conform understood.org.
A fi agresat sau a fi martor la agresiune
Toți copiii, dar în special cei cu diferențe de învățare, pot fi ținta agresiunii. Adesea, pentru că tindem să nu luăm conflictele copiilor în serios, suntem predispuși să fim mai toleranți, așa că putem face confuzie între agresiune și tachinare. Totuși, hărțuirea diferă de tachinare prin faptul că se repetă și adesea se intensifică în timp. Poate include insulte, jigniri, amenințări, excludere, marginalizare și chiar violență fizică.
Ceea ce puteți face într-o asemenea situație este să fiți proactivi, să îi explicați copilului ce este hărțuirea și să îl asigurați că poate veni la unul dintre părinți, la un cadru didactic sau la un educator dacă experimentează sau vede un act de hărțuire. Trebuie să știe că este în regulă să se îndepărteze de zonă dacă se simte nesigur sau dacă ceea ce spune pentru a se apăra nu funcționează., conform understood.org.
Probleme comune care apar la locul de joacă și cum pot fi evitate
Impulsivitate. Când vine vorba de controlul impulsivității și de selectarea cuvintelor pe care le pot utiliza pentru se exprima, majoritatea copiilor au foarte multe de învățat până vor stăpâni foarte bine abilitatea de a se autoregla. Nu este nimic neobișnuit ca micuții să se împingă la locul de joacă, să alerge fără să acorde atenție celor din jur sau să insulte fără să știe. De asemenea, este posibil ca cei mici să nu își dea seama când sunt prea puternici sau duri sau se joacă cu prea multă forță. Încercați să stabiliți reguli de bază în ceea ce privește agresiunea fizică, astfel încât micuții să cunoască consecințele de la o vârstă cât mai fragedă. De asemenea, încurajați copilul să se folosească de cuvinte pentru a comunica în loc să își folosească forța fizică. El trebuie să știe că atunci când lovește sau împinge, cauzează durere.
Victorie și înfrângere. Dacă micuții nu au dobândit abilitatea de a-și controla impulsurile și de a se autoregla, ei se pot bucura de câștig și îi pot face pe ceilalți copii să sufere pentru că au pierdut. În mod similar, se pot supăra atunci când pierd un joc și chiar pot insista că au fost înșelați și că ceva nu a fost corect. Subliniați copilului faptul că dacă îi face pe cei din jur să sufere și să se simtă rău, nimeni nu va mai dori să se joace cu el. El trebuie să știe că jocurile de la locul de joacă sunt doar jocuri și că este foarte bine să se bucure că a câștigat, dar să nu îi facă pe ceilalți să sufere pentru că au fost învinși. „Ați jucat foarte bine, vă mulțumesc. Sper să mai avem ocazia să ne mai jucăm!” reprezintă o modalitate foarte bună de a încheia un joc și de a-i face și pe cei învinși să părăsească locul de joacă cu fruntea sus.
Incapacitatea de a gestiona echipamentul. O altă problemă care apare adesea la locul de joacă, mai ales dacă vorbim de un parc sau de o altă zonă liberă de joacă, are legătură cu lipsa capacității de a gestiona facilitățile de joacă disponibile. În special, copiii cu probleme de abilități motorii pot avea unele dificultăți în utilizarea echipamentelor de joacă. S-ar putea să le vină greu să urce scările, să se țină de bare, să se balanseze sau să se dea pe tobogan. Pentru un copil fără nicio problemă, este foarte distractiv să se dea pe tobogan, dar chiar și simpla alunecare necesită coordonarea mai multor mișcări. Încercați să mergeți cu copilul la locul de joacă atunci când este mai liber. Copilul se poate simți mai puțin conștient de sine atunci când alți copii nu sunt în preajma sa și îl puteți ajuta să cucerească acele facilități de joacă, să exerseze cu acele echipamente care îi plac cel mai mult și să își depășească temerile. De asemenea, sunt foarte multe activități distractive care pot fi practicate în casă pentru a vă ajuta copilul să-și îmbunătățească abilitățile motorii grosiere.
Incapacitatea de a respecta indicațiile. La locul de joacă, copiii trebuie să colaboreze, să își aștepte rândul, să le permite partenerilor să își exprime opinia și, în general, să comunice unii cu ceilalți. Indiferent că se implică într-un joc organizat, bazat deja pe un set de reguli sau că se joacă în mod liber, după cum le dictează imaginația, poate formulând pe loc unele reguli, iată că joaca devine cea mai bună oportunitate de învățare. Pentru a se bucura de un joc armonios, copiii trebuie să dobândească abilitatea de a fi atenți, de a înțelege indicațiile sociale și de a prelucra informațiile., conform responsiveclassroom.org. Pentru a-i ajuta pe micuți să dobândească aceste abilități esențiale, încercați să jucați acasă jocuri care implică aceste reguli sociale menționate mai sus. Aici veți găsi o varietate de jocuri care vă permit să modelați acel comportament civilizat pe care doriți să îl vedeți la copil. Prin intermediul jocurilor, în special a jocurilor de masă, puteți exersa limbajul specific locului de joacă, în special expresiile comune „este rândul meu acum”, „este rândul tău” sau chiar „ascultă-mă”. Copilul trebuie să fie asigurat că este în regulă să solicite unui educator sau unui profesor să clarifice și să descompună regulile pe pași ori de câte ori nu înțelege. Explorați și alte modalități prin care vă puteți ajuta copilul să interpreteze indiciile sociale.
Dorința de a nu se juca cu alți copii. Pentru a se juca alături de alți copii la locul de joacă, micuții trebuie să dea dovadă de abilități sociale, inclusiv să împartă, să alterneze rolurile, să își aștepte rândul și să participe la conversații. Este posibil ca cei mici să nu fie siguri pe ei înșiși când vine vorba de a iniția o conversație sau de a spune unui copil să se alăture unui joc. Este posibil și să nu înțeleagă când alți copii îi invită la joacă. Aceste neînțelegeri pot face dificilă dezvoltarea relațiilor de prietenie. Ceea ce puteți face este să exersați împreună ceea ce copilul ar putea spune celorlalți copii. De exemplu, „Bună, eu sunt Robert. Pe tine cum te cheamă?” sau „Vrei să jucăm împreună acest joc?”.
Comportament riscant. Mulți copii care nu au dobândit încă abilitatea de a-și controla impulsivitatea pot acționa înainte de a gândi. De asemenea, unii copii nu simt durerea la fel de puternic ca alți copii. Acest lucru poate duce la un comportament riscant. În plus, copiii care suferă de anumite probleme senzoriale au abilitățile motorii afectate. La locul de joacă, unii copii pot sări prea sus, pot face avânt prea puternic, pot zgudui ceilalți copii, se pot împinge cu putere și alte astfel de comportamente riscante. În primul rând, examinați locul de joacă înainte de a vă lăsa copilul să se joace acolo și asigurați-vă că nu există echipamente defecte, nisip, așchii de lemn, cuie sau gazon sintetic. Apoi, discutați cu copilul și spuneți-i cât de important este să gândească înainte de a acționa, să-și dozeze forța mai ales atunci când se joacă cu copii mai mici sau mai fragili decât el, iar dacă cel mic este cel care a fost victima unui comportament riscant, învățați-l cum să se retragă din joc atunci când simte că ceva nu este în regulă sau când îi este frică pentru viața sa., conform cncr.rutgers.edu.
Concluzii
În cele din urmă, trebuie să admitem faptul că locul de joacă este un teren care favorizează tachinarea. Unii copii apelează la glume pentru a lua în derâdere pe cineva, spunându-i „Vai, dar ce rapid ești cu acești pantofi noi!”, în timp ce alți copii pot fi foarte direcți și pot provoca suferință, spunând „Pantofii tăi noi sunt super urâți. Nu știu cum poți să îi porți.”. Este important să explicăm copiilor diferența dintre tachinare și glumă prietenoasă, asta implicând să îi familiarizăm cu limbajul corpului, cu tonul vocii și cu expresiile faciale specifice fiecărei atitudini. De asemenea, putem sugera celor mici ce anume ar putea spune în situația în care sunt tachinați. În mod ideal, nu ar trebui să riposteze și să răspundă cu același limbaj jignitor cu care au fost tratați, ci ar trebui să dea dovadă de o atitudine mai echilibrată, mai matură, dar care să impună și respect, spunând, de exemplu, „Nu mi-a plăcut această glumă.” sau „M-ai făcut să mă simt rău spunându-mi asta.”., conform pbs.org.
Resurse despre „Cum rezolvăm conflictele care apar la locul de joacă?”
