SUMAR:
- Hiperactivitatea și deficitul de atenție
- Cum putem recunoaște tulburarea
- Cum contribuie colectivitatea la înrăutățirea ADHD
- Mijloace prin care putem gestiona ADHD la preșcolari
- Alternative la îndemână
- Concluzii
- Resurse
Un copil care manifestă tulburări comportamentale este un copil care are ceva de zis. El nu este singurul afectat, în timp, întreaga familie va avea de suferit. Cel mai bun pas este să se apeleze la persoane cu studii în domeniu, pentru a se face un diagnostic diferențial și pentru a se stabili exact cauza și care sunt direcțiile de urmat, în funcție de răspunsul și de evoluția celor implicați. Numai împreună, familia, persoanele avizate și grădinița/școala pot ameliora și vindeca aceste tulburări, ținând cont de indicațiile psihologilor (care nu sunt întotdeauna confortabile mai ales pentru părinți) și susținându-se reciproc. psiholog Denisa Zdrobis
Hiperactivitatea și deficitul de atenție
Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate, cunoscută și că ADHD, se află printre cele mai comune tulburări de tip neurologic caracteristice copilăriei. Procentul de populație infantilă afectat este estimat a depăși 10%, cu precădere în segmentul de vârstă 4 – 10 ani.
ADHD se ramifică în trei forme, și anume tulburarea cu deficit exclusiv de atenție, impulsul hiperactiv, cea de a treia fiind o formă mixtă.
Tabloul simptomatologic include, în principal, constanța unei abilități scăzute de concentrare, impulsivitate și hiperactivitate crescute. Privit din perspectivă neurologică, se consideră că această tulburare își are obârșia într-o disfuncție a creierului.
Cu toate că ADHD are o prevalență în rândul copiilor școlari și preșcolari, adulții nu sunt ocoliți de această tulburare, cu atât mai puțin dacă nu este diagnosticată și nu beneficiază de un tratament adecvat în etapa infantilă, astfel că, potrivit statisticilor, pentru aproximativ 2 din 3 copii cu ADHD, majoritatea simptomelor vor persista și la maturitate.
Cum putem recunoaște tulburarea
Un copil de vârstă preșcolară își pierde relativ rapid interesul, fie că este vorba de o conversație, fie de o activitate, acesta mergând în tandem cu plictiseala. În consecință, nu este tocmai ușor a face deosebire între comportamentul normal, specific vârstei, și unul marcat de o astfel de tulburare. Cu toate acestea, există câteva aspecte-cheie care ne pot ajuta în a intui dacă este cazul să ne îngrijorăm.
Dacă micuțul se arată în permanență refractar atunci când are de efectuat o sarcină de orice fel, fără excepție, un consult de specialitate te poate edifica oricând și este și cea mai bună soluție raportată la prognostic.
Cel mai adesea, un copil cu ADHD va fi remarcat, în special în mijlocul unei colectivități, ca fiind cel mai agitat, simțind permanent o nevoie acută de a se foi. De asemenea, noaptea nu este aproape niciodată un bun sfetnic pentru un copil cu o tulburare de hiperactivitate, acesta întorcându-se de pe o parte pe cealaltă la intervale foarte scurte de timp, agitând din picioare și/sau simțind frecvent nevoia de a se coborî din pat invocând diverse pretexte pentru a se plimba prin casă.
A rămâne liniștit într-o singură poziție la masă, la grădiniță sau în orice alt loc în care știe că trebuie să păstreze liniștea, repreziintă provocare care da bătăi de cap părinților, dar și educatorilor/învățătorilor.
Potrivit „Manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale”, pentru ca o persoană să fie diagnosticată cu tulburare de hiperactivitate și deficit de atenție, trebuie să se înscrie într-un tipar al lipsei de atenție și impulsivitate, care trebuie să afecteze simțitor funcționalitatea de zi cu zi. Un psihiatru sau un psiholog sunt singurele autorități medicale abilitate pentru a constata o astfel de tulburare. Încercați să evitați tentația autodiagnosticării pe baza experienței prietenilor, colegilor sau a informațiilor orientative.
În funcție de predominanța și frecvența simptomelor, poate fi intuită și forma de ADHD. Astfel, dacă cel mic manifestă mai mult de cinci dintre următoarele simptome, un consult de specialitate este cel mai indicat ca pas ulterior:
- este distras cu ușurință.
- uită extrem de repede ceea ce i se spune sau ceea ce are de făcut, mai ales detaliile.
- nu reușește să-și mențină atenția în timpul unei activități.
- nu reușește să ducă nimic la sfârșit.
- pare să fie „în altă lume” atunci când i se vorbește.
- imposibilitate de a asculta activ, întrerupe deseori interlocutorul.
- neputință de a se juca în liniște.
- devine plictisit prea repede.
ADHD este o tulburare ale cărei manifestări pot fi comune și altor tulburări, precum anxietate, deficiențe de învățare, probleme oftalmologice sau auditive, cât și tulburări ale somnului, motiv pentru care un diagnostic diferențial este crucial.
Nici mediul familial nu este de ignorat în cadrul dezvoltării unei tulburări precum ADHD sau conexe, cu atât mai mult dacă unul sau ambii părinți afișează, la rândul lor, comportament hiperactiv, fie se confruntă cu orice altă tulburare psihologică.
Cum contribuie colectivitatea la înrăutățirea ADHD
În cadrul învățământului preșcolar, cum este cazul grădiniței, copilul cu ADHD va întâmpina deseori dificultăți mari în a rămâne liniștit pe scăunel sau mai mult de câteva minute, în timpul unei povești, fără să se legene, să dea din picior și să-și distragă colegii, spre exemplu. Siesta de după-amiază va fi afectată în egală măsură, acesta făcând mereu notă discordantă în vreme ce toți ceilalți copii reușesc să adoarmă.
Zgomotele de fundal, clopoțelul, forfota produsă de colegi, dintre care unii pot avea la rândul lor această tulburare, contribuie, pe de altă parte, semnificativ nu doar la persistența simptomelor, ci chiar la accentuarea acestora, mai ales pe fondul lipsei psihoterapiei.
Un educator, prin natura meseriei sale, nu dispune de timpul necesar pentru a se dedica în particular fiecărui copil în parte în funcție de tulburările și/sau necesitățile sale speciale, astfel că, în colectivitate, un micuț cu nevoi speciale, precum tulburarea ADHD, nu va putea beneficia de o abordare corespunzătoare astfel încât să asimileze armonios informațiile și să se bucure în mod autentic de activitățile de grup desfășurate.
Copiii hiperactivi au, de obicei, tendința de a vorbi excesiv, de a înșirui tot ce gândesc, fără filtre și fără a permite că celălalt să-și încheie propoziția. Nu este dificil de prevăzut că un astfel de comportament va contribui și la deteriorarea relațiilor intercolegiale, laolaltă cu compromiterea întregului scop pentru care copilul frecventează programul de grădiniță, în cele din urmă, deoarece timpul dedicat învățării va fi, cel puțin parțial, înlocuit cu multiplele încercări, de multe ori eșuate, ale educatorului de a disciplina acel copil, neglijându-i indirect pe ceilalți. Prin urmare, criticile exprimate și pedepsele aplicate de către educator de față cu colegii, se vor reflecta negativ în comportamentul unui copil cu ADHD, amplificând reacțiile nedorite.
Situații în care copilul doboară diverse obiecte, invadează spațiul personal al unor colegi, se tăvălește pe jos, cu siguranță nu pot fi ignorate, iar atunci când aceste manifestări nu sunt o excepție, ci un obicei, orice strategie comună de disciplinare se va dovedi contraproductivă, cu atât mai puțin cu cât un astfel de copil poartă deja o povara punitivă – aceea de acasă, exprimată de părinți, bunici, frați/surori etc.
Mijloace prin care putem gestiona ADHD la preșcolari
Creează-i celui mic o rutină. În absența unui program bine stabilit și a unui ansamblu de reguli de conduită, tendințele comportamentale ale unui copil cu tulburare de hiperactivitate, pot fi cu atât mai dominate de haos. Unui astfel de copil trebuie să-i fie clar ceea ce se așteaptă de la el și la ce trebuie să se aștepte prin raport. Similar afișelor specifice de „așa da”/„așa nu” din grădinițe, părinții pot integra astfel de idei în propriul cămin, cum ar fi un poster, o tăbliță care să ilustreze reguli de purtare, buline, fie un sistem de recompensare care se poate dovedi salutar în cazul diminuării unor tipare comportamentale defectuoase. Ca exemplu, îi poți da de știre copilului că nu mai are permisiunea de a se juca cu jocul preferat dacă se mai ridică de la masă în timp ce mănâncă sau nu ascultă în liniște și cu atenție poveștile pe care i le citești. Ca metodă de verficare, îi poți evalua gradul de atenție, cerându-i să-ți explice ceea ce a reținut și a înțeles din poveștile cu pricina.
Stabilește-i un orar fix al meselor și nu te abate de la el sub niciun pretext. În mod similar, poți proceda și în cazul activităților ludice sau educative, dar și în cazul celor cu privire la igienă. Copiii au nevoie de direcții trasate cu precizie și fermitate, cu precădere cei cu ADHD, iar părinții pot reuși îmbunătățiri considerabile în acest sens, aplicând aceste mici strategii doar în mod consecvent.
Este de o importanță vitală ca părintele să mențină o relație amiabilă cu educatorul, având în vedere că acesta petrece o parte semnificativă din zi cu copilul, iar perspectiva unui educator, deși în mod firesc va fi diferită de cea a părintelui, poate fi convergență conducând la o abordare constructivă a problemei.
Învață-ți copilul să se concentreze pe un singur lucru. La ora actuală, este foarte tentant a cădea pradă noțiunii de multitasking, care poate avea o pondere pozitivă în dezvoltare și antrenarea memoriei, nefiind însă cazul persoanelor diagnosticate cu deficit de atenție asociat cu hiperactivitate. Oferă-i copilului laude și/sau mici recompense pentru a forma și consolida un tipar comportamental pozitiv.
Păstrează-ți calmul în orice situație. Deși poate fi anevoioasă această abordare, reacțiile violente sau verbal agresive nu doar că nu sunt eficiente, dimpotrivă, pot căpăta valența unor circumstanțe agravante ale tulburării ADHD la copii. Pe de altă parte, exemplul personal este întotdeauna cel mai puternic.
Alternative la îndemână
Supraveghează-ți copilul îndeaproape. Fă-ți timp să observi cât mai adesea comportamentul copilului tău în diferite ipostaze astfel încât să-ți poți crea un „plan de acțiune” în conformitate cu tiparele și reacțiile sale la diferite tipuri de stimuli. Notează-ți în scris, e mai ușor de văzut tiparul și legătura ce declanșează anumite reacții nedorite și cu ce frecvență – sau în ce perioade specifice – și încearcă pe baza concluziilor să construiești un minisistem de disciplinare bazat pe gratificare, într-un mod proactiv. Redirecționarea excedentului de energie către activități sportive, de exemplu, menținerea unei rutine cotidiene, oferirea de alternative copilului, exercițiile de calmare, pot fi de un real ajutor în temperarea micuțului pe termen lung.
În același timp, nu este de omis nici influența dispozitivelor electronice asupra copiilor cu deficit de atenție, jocurile pe calculator vreme îndelungată dovedindu-se, potrivit studiilor, o sursă de alimentare a tulburărilor de tip ADHD. Așadar, cel mai indicat este să limităm considerabil accesul micuților și timpul petrecut în fața ecranelor de orice fel.
O alternativă care merită încercată ar fi programele educative online.
Un program de învățământ preșcolar de acasă poate fi foarte util în eliminarea surselor de distragere a atenției. Mediul educativ specific grădiniței clasice poate fi extrem de stimulativ în sensul negativ al cuvântului, în principal pentru copiii cu tulburări sau sensibilități psihologice precum anxietate, depresie, dificultăți de învățare și adaptare etc. O astfel de alternativă este cu atât mai bine-venită și eficace din perspectiva abordării personalizate a procesului educativ, acesta mulându-se pe necesitățile unui astfel de copil în concordanță cu specificitățile tulburării sale, ritmului de învățare, gradului de atenție etc., iar copilul să beneficieze de pe urma aplicării unor strategii concepute de profesioniști ai domeniului, cu rezultate pe termen lung ce vizează ameliorarea sau chiar recăpătarea deplină a funcționalității normale până la împlinirea vârstei școlare.
Dacă ești nemulțumit ca părinte de competențele educatorului, copilul tău a acumulat multe frustrări sau îți displace felul în care decurg lucrurile în cadrul grădiniței clasice și iei în considerare să optezi pentru învățământul preșcolar alternativ (virtual), te poți orienta către o grădiniță online – de altfel, prima din România. Această opțiune poate coincide cu un nou început – asociat totodată și cu schimbarea perspectivei și aderarea la un suport educativ care să asigure o tranziție cât mai favorabilă către mediul școlar.
Concluzii
Cu toate că, inițial, părinții pot să nu realizeze că anumite comportamente sunt caracteristice tulburării ADHD care poate fi subestimată și pusă în seama „neastâmpărului”, această tulburare va avea repercusiuni și asupra părinților care pot traversa stări precum stres, furie, confuzie, sentimentul lipsei de respect, jenă față de alte persoane și reticență cu privire la împărtășirea experienței cu persoane străine.
Tehnicile alternative de predare se pot dovedi o mină de aur în gestionarea tulburărilor neuropsihice la copii, astfel încât scopul final – acela al învățării – să nu fie afectat. Printre acestea, se numără gratificarea (răsplata comportamentului pozitiv) în combinație cu un set de reguli clare și precise, completate de structurarea echitabilă a activităților – de la igienă și mâncare la cele educative și de divertisment – care să facă obiectul unei rutine zilnice, simbolistica de culori alocate gesturilor, reacțiilor etc.
Fiecare copil, indiferent de dificultăți, este capabil să învețe și să crească armonios atunci când beneficiază de înțelegere profundă și sprijin real din partea părinților, învățătorilor și a unei comunități conștiente, mature și solidare.
Resurse:
