SUMAR:
- Potențialul creativ
- Activități prin care putem accesa universul creativ al copiilor
- Dezvoltarea cognitiv – emoțională a copilului prin ludic
- Activ vs. pasiv
- Sănătatea mintală și memorie
- Concluzii
- Resurse
Creierul se dezvoltă cel mai mult până la vârsta de 18 ani, dar cu precădere în primii ani de viață. De aici, toate eforturile de a asigura copiilor cel mai bun mediu de dezvoltare. În momentul actual, suntem mult ajutați de toate informațiile la care avem acces și de toate jocurile și jucăriile existente pe piață. Dezvoltarea cognitivă implică mult mai mult decât dobândirea de cunoștințe și performanță, cum sunt număratul sau învățarea capitalelor lumii și trebuie să ținem cont de toate aspectele ei, să le stimulăm și să le dezoltăm pe toate. Acest lucru este necesar dacă vrem să creștem un copil și viitor adult fericit, de succes și echilibrat. În viață, nu suntem fericiți doar dacă avem o carieră de succes, bani, o casă și o mașină. Suntem compleți dacă avem o familie armonioasă și relații sănătoase cu cei din jur. Evident că fericirea este diferită pentru fiecare persoană, dar consider că doar atunci când un om are împliniri în toate segmentele vieții lui, nu neapărat o performanță într-un domeniu sau altul, se poate considera o persoană pe deplin împlinită. psiholog Denisa Zdrobis
Potențialul creativ
Universul unui preșcolar este puternic marcat de magia simțului imaginației. Nivelul creativ al majorității copiilor atinge, de regulă, punctul culminant în jurul vârstei de 6 ani, vârstă de la care acesta se diminuează sub presiunea conformismului programei școlare. Cu toate acestea, este indicat să ne sprijinim copilul în desfășurarea a cât mai multe activități diverse menite a prezerva cât mai mult acest simț, deoarece imaginația reprezintă terenul fertil al cunoașterii și dezvoltării ulterioare pe toate planurile.
Un copil de 3 ani începe treptat să descopere că poate „construe” blocuri din diverse aranjamente de obiecte și felul în care mâzgălește pe o foaie de hârtie, îl poate ajută să formeze figuri familiare, cu reprezentare obiectivă în realitate – o casă, un norișor, soarele etc. La această vârstă, capacitatea motrică, deși încă nedesăvârșită, este deja suficient dezvoltată încât să îi asigure o coordonare și un control bun asupra obiectelor și instrumentelor de scris; aceștia pot să-și manifeste astfel intenția de a desena, iar până la vârstă de 5 – 6 ani, mulți își vor fi descoperit deja capacitatea de a adăuga desenelor și figuri ce fac obiectul imaginației, nu doar al observării.
Majoritatea activităților specifice primilor ani de viață pendulează în jurul unor segmente-cheie ale dezvoltării cognitive, precum: abilitatea clasificării, a ordonării, de memorie și joc de rol.
Până la vârsta de 4 ani, copilul învață gradual cum să-și diversifice actul de creație, aflând cum să deseneze în moduri mai complexe și cum să-și exprime emoțiile prin intermediul acestora, el deprinzând deja capacitatea de a înțelege că actul de creație îl reprezintă, dobândind pe această cale și un simț al autoratului.
Vârsta de 5 ani este reprezentată de dorința de a crea într-un mod cât mai realist, detaliile jucând un rol foarte important în definirea propriului stil – spre exemplu, pe lângă căsuța clasică, apar și pomii, norii, soarele, siluetele care se deosebesc din punct de vedere vestimentar, animalele etc. Copilul, la această vârstă, începe să perceapă perspective distincte, iar activitățile creative contribuie considerabil la activarea și menținerea potențialului creator și la dezvăluirea subiectivității lumii înconjurătoare. Cu cât un copil beneficiază mai mult de încurajarea comportamentului creativ, cu atât mai mare este probabilitatea ca acesta să dezvolte un spirit inovator și să aibă o viață de adult mai bogată și productivă.
Pe măsură ce copiii înaintează în vârstă, cu toate că toți dispun de scânteia creativității, puțini ajung în ultimele etape ale dezvoltării de acest tip. De asemenea, capacitatea de expresie într-un mod cât mai deschis este precedată de îmbrățișarea acestei părți creative a personalității, actele de creație reflectând originalitatea și activând simțul individualității. Îndeletnicirile creative se pot prefigura în reale prilejuri de a soluționa probleme și a exprimenta idei inedite.
Pe de altă parte, gândirea critică este susținută de toate acele activități timpurii care implică reflecție, curiozitate, investigație, intrigă, mister și chiar confuzie: aceasta precede creația, prin faptul că însumează și gândirea, capacitatea de a face previziuni și imaginația. De aceea, este important să încercăm să orientăm copilul către o serie de activități mai puțin comune pentru a planta sămânța creativității și a crește un copil sănătos psihic și dezvoltat intelectual.
Activități prin care putem accesa universul creativ al copiilor
Părinții care își doresc un copil cu un potențial creativ împlinit, trebuie să încurajeze acel tip de experiențe variate de la o vârstă cât mai fragedă, în funcție de etapa de dezvoltare artistică adecvată vârstei: etapa mâzgălelilor (2-4 ani), etapa premergătoare schițelor (3-7 ani), etapa schițelor propriu-zise (6-11 ani) – când copilul începe să își dorească varietate, etapa realistică (11-12 ani) – când copilul începe să realizeze că actul său de creație are potențial convingător, fiind mai conștienți de propriile abilități creative.
Câteva dintre modalitățile de a stârni creativitatea:
Încurajarea soluționării creative a problemelor. Adresarea întrebărilor care nu au un răspuns predefinit pozitiv sau negativ sunt pe deplin bine-venite, astfel încât copilul să fie încurajat să dezvolte pe marginea gândirii sale prin intermediul descrierii și explicațiilor – modalitate ce contribuie în egală măsură și la dezvoltarea limbajului. Spre exemplu, copilului îi poate fi adresată o întrebare mai puțin conformistă, de tipul „Cum ar arăta lumea dacă animalele ar putea să vorbească?”Ca părinte, este înțelept să-i oferi copilului o arie vastă de experiențe și surse de învățare, extrem de necesare fundamentului de cunoștințe (explorarea diverselor ținuturi prin excursii, vizite la muzee etc.)
Propune-i copilului tău să creeze, oferindu-i o listă cu diferite obiecte pe care să le identifice – trei obiecte de culoare albastră, patru obiecte de sticlă, un obiect care miroase frumos etc. Materialele reciclabile precum cutiile de carton constituie resurse bine-venite pentru stimularea jocurilor creative în casă, laolaltă cu acuarelele, plastilina, lipiciul, paietele și hârtia, necesare în lucrul manual, educativ și distractiv deopotrivă.
Dezvoltarea cognitive – emoțională a copilului prin ludic
Dacă ești în căutarea unui mod de a activa gândirea analitică a copilului tău și de a-i antrena mușchii gândirii critice, un puzzle (pe care îl găsești aici într-o multitudine de sortimente) poate fi alegerea optimă. Copiii care își petrec mai mult timp cu rezolvarea puzzle-urilor, în general, ating un grad mai mare de dezvoltare a capacităților de orientare spațială și de înțelegere a relației dintre figuri și forme. Atunci când achiziționezi un joc de puzzle, reține însă că intenția ta este de a stimula copilul, nu de a-l frustra, așadar, orientează-te către jocuri de puzzle compuse din aproximativ 50 de piese, evitându-le pe cele mai complexe la început. Printre atâtea jocuri și jucării, decizia cea mai adecvată poate fi grea, în consecință un puzzle mixt – numeric cu imagini – ar fi o alegere excelentă în vederea antrenării memoriei, numărării și a capacității de clasificare. Deși poate fi complicat pentru preșcolari, puțin ajutor din partea părinților poate detensiona lucrurile și face procesul de învățare mai distractiv. Imaginile sunt foarte interesante, ajutând copilul să descopere mereu câte ceva nou de fiecare dată când îl recompune.
Jocurile de rol sunt cunoscute pentru popularitatea lor în rândul preșcolarilor, deoarece, spre deosebire de alte jocuri, acestea au și un rol social, înlesnind formarea relațiilor de prietenie între copii. Cercetătorii din domeniul psihologiei au conchis că preșcolarii care se implică adesea în jocuri de rol împreună cu alți copii sunt mai puțin înclinați spre a dezvolta probleme de comunicare. De asemenea, simțul autocontrolului este antrenat în jocurile de rol ce implică scenarii cu acțiuni și emoții ale diferitelor personaje cunoscute sau imaginate de către copii.
Activ vs. pasiv
Cu toate că piața de jucării este bogată în oferte de dispozitive care recită litere și/sau cifre la simpla apăsare a unui buton, este necesar să ne gândim însă de două ori înainte de a achiziționa copilului un astfel de instrument. Copilul observă în deplină pasivitate ceea ce spune respectiva jucărie, asemenea televizorului sau interacționează cu ea? Este doar distractiv sau suscită și curiozitate provocând căutarea unor răspunsuri?
Care este diferența în materie de joacă? V-ați putea întreba.
Copiii sunt niște învățăcei senzoriali; asta însemna că ei sunt înzestrați cu capacități de învățare prin explorare și experiment. Atunci când copilul participă la o activitate, simțurile sale – văz, auz, miros, tactil – sunt antrenate și amplificate deopotrivă, iar un copil care se joacă activ – interacționând cu jucăria în feluri mai complexe decât a apăsa un buton – este mai susceptibil a învăța și a se și bucura mai mult pe parcursul procesului. Un copil care participă la joc într-o manieră pasivă, pe de altă parte, se poate amuza într-o oarecare măsură, însă el doar asistă și observă.
Jucăriile care motivează copilul să participe activ la joacă sunt reale imbolduri de a-și crea propria experiență irepetabilă, de a face greșeli, respectiv de a experimenta satisfacția izbândei atunci când încearcă de mai multe ori și reușește. Astfel de jocuri interactive permit copilului să-și imagineze situații de viață asupra cărora să aibă un control, fie el ludic.
Sănătate mintală și memorie
La o vârstă de 3 – 4 ani, unui copil îi este foarte dificil să stea locului și să își păstreze atenția într-o singură direcție pentru o perioadă de timp îndelungată. Antrenarea atenției și a capacității de concentrare este esențială pentru dobândirea succesului academic ulterior.
Potrivit psihologilor, părinții pot contribui la dezvoltarea capacității de concentrare a copilului prin a-l expune gradual acelor activități care necesită mai multe minute de concentrare, crescând durata necesară direct proporțional cu vârsta și rezultatele obținute în timp.
În acest sens, faimosul „Memory” – nefiind singular în tipologia sa – este un joc clasic al copilăriei, care vizează concentrarea copiilor preșcolari, întrucât copiii care îl joacă trebuie să fie foarte atenți la cărțile de joc expuse aleator astfel încât să reușească să identifice cât mai rapid perechi de cărți. Autoritățile școlare recomandă părinților să le înlesnească celor mici câștigul din când în când, deoarece această satisfacție îi determină să se concentreze mai ușor pe joc urmărind să atingă acest obiectiv cât mai des cu putință.
Concluzii
Dezvoltarea cognitivă are în vedere modalitățile în care copiii dobândesc abilitatea de a gândi, aceasta implicând atât memoria, cât și bagajul de cunoștințe acumulate, capacitatea de decizie, de a desluși și rezolva probleme și de a interacționa cu lumea înconjurătoare.
De la înțelegerea simbolurilor la reprezentările sociale și de la deslușire la plan, este mai mult decât evident că jocul este o componentă vitală a dezvoltării abilităților cognitive ale unui copil. Prin joacă, copiii accesează libertatea și încrederea în ei înșiși de a-și explora propriile universuri interioare și a-și testa propriile limite îmbarcându-se astfel în prima și cea mai importantă călătorie de autocunoaștere, dar și cea mai distractivă.
Așadar, dacă vă doriți ca cel mic să crească devenind un gânditor înzestrat, lăsați-l să se joace.
Resurse
