Ce sporturi sunt potrivite pentru copiii preșcolari?

SUMAR:

1. De ce este bine ca cei mici să facă activități fizice?
2. Factori asociați sedentarismului
3. Cum alegi sportul potrivit pentru copilul tău?
4. Cum evaluezi calitatea activității sportive?
5. Sportul ca terapie
6. Concluzii
7. Resurse

Zicala latină „minte sănătoasă în corp sănătos” este o observație pertinentă de-a lungul timpului. Ceea ce nu știu mulți, este că această expresie a fost scoasă din context, căpătând poate un alt fel de înțeles. Bineînțeles că am întâlnit nenumărate exemple de oameni cu trupurile măcinate de boală, dar cu mintea intactă, în unele cazuri chiar genială. Aceștia au compensat limitările trupului prin dezvoltarea minții. Însă această expresie se referă, de fapt, la o persoană care este dezvoltată armonios, care este inerentă ambelor. psiholog Denisa Zdrobis

De ce este bine ca cei mici să facă activități fizice?

Sportul este o activitate benefică la orice vârstă, dacă este adaptat la specificul fiecărei persoane. Este și cazul copiilor care au nevoie de activități fizice adecvate pentru a se dezvolta armonios atât fizic, cât și psihic și emoțional. În plus, un copil activ are toate șansele să devină un adult care îndrăgește sportul. Cele mai importante beneficii ale activității fizice pentru copii sunt:

• Reducerea riscului de obezitate

Sedentarismul și alimentația necorespunzătare sunt cauzele care duc la obezitate și în cazul celor mici. Deși în popor un copil gras este privit ca un copil sănătos, greutatea excesivă poate provoca numeroase probleme de sănătate copiilor, de la diabet la probleme ale sistemului osos.

• Îmbunătățirea tonusului cardiac

Sportul crește rezistența la efort a inimii, astfel că ajută copiii să-și dezvolte rezistența la efort. De asemenea, activitatea fizică crește eficiența mușchiului cardiac, astfel că acesta pompează mai mult oxigen cu mai puține bătăi. Tensiunea arterială și sănătatea vaselor de sânge au și ele de câștigat, astfel că mișcarea se dovedește deosebit de importantă din acest punct de vedere.

• Dezvoltarea adecvată a sistemului osos și a musculaturii

Sportul practicat ajută la dezvoltarea corespunzătoare a oaselor, mușchilor, tendoanelor și ligamentelor. Preșcolarii nu trebuie să practice însă sporturi solicitante, pentru că sistemul lor osos și muscular nu este pregătit și poate fi afectat pe termen lung. Activitățile fizice moderate  îi ajută să crească corect și stimulează înmulțirea celulelor din țesutul osos. Dezvoltarea țesutului osos este benefică pe termen lung, mai ales după atingerea vârstei adulte, când oasele încep să-și piardă densitatea.

• Îmbunătățirea echilibrului și a coordonării

Abilitatea de a ne menține corpul în echilibru și coordonarea sunt mai importante decât credem. Realizarea de activități fizice care solicită aceste funcții în copilărie ajută la prevenirea vertijului și a altor deficiențe ale aparatului vestibular și formează adulți capabili să îndeplinească sarcini pe care anumite profesii le solicită.

• Asigurarea unui somn bun

Copiii activi fizic adorm repede și dorm profund, astfel că se bucură de o calitate a somnului crescută. Acest lucru se răsfrânge asupra capacității de învățare și a performanțelor intelectuale, dar și asupra laturii emoționale și comportamentale. Copiii care dorm bine sunt mai relaxați, mai bine dispuși și socializează mai ușor.

• Dezvoltarea personalității

Efectele sportului asupra dezvoltării personale sunt cunoscute. Copiii care fac sport sunt mai încrezători, energici, se concentrează bine, știu să coopereze, să conducă și gestionează eșecurile într-un mod pozitiv.

Factori asociați sedentarismului

Dacă în trecut copilăria era o perioadă în care jocurile și activitățile care presupuneau mișcare erau dominante, în lumea modernă, activitatea fizică are o concurență serioasă în activități care, din păcate, favorizează sedentarismul. Mulți copii nu își folosesc îndeajuns capacitățile motrice, cauzele cele mai frecvente fiind:

• Vizualizarea de programe televizate mai mult decât este recomandat

Desenele animate, filmele și videoclipurile care combină succesiuni rapide de imagini cu muzică îi atrag pe copii și deseori aceștia petrec mult timp în fața televizorului. Desenele animate creează dependență copiilor preșcolari, ceea ce duce la evitarea activităților fizice și la reducerea timpului acordat jocurilor cu obiecte sau imaginative, atât de necesare în dezvoltarea lor cognitivă și fizică. Programele televizate provoacă și întârzieri de limbaj sau agresivitate, mai ales când desenele urmărite sunt violente. Aceste deficiențe vor duce la probleme de socializare, astfel că cei mici vor evita sporturile sau jocurile de echipă și vor deveni și mai sedentari. Pentru a preveni problemele generate de expunerea îndelungată la programe televizate, este bine să respectăm recomandările specialiștilor, care indică maxim 10 minute petrecute în fața televizorului pentru copii de 3 – 4 ani și 30 de minute pentru cei de 5 -6 ani.

• Accesul la internet

Folosirea internetului de la vârste fragede nu este recomandată, atât din cauza pericolelor de securitate cibernetică, cât și a problemelor care pot apărea cu postura și vederea. În plus, capacitățile cognitive și relaționale pot suferi. Copiii care au acces timpuriu la internet vor fi mai puțin atrași de activitățile din exterior sau fizice, astfel că vor face mai puțină mișcare.

• Jocurile video

La fel ca în cazul desenelor animate sau internetului, jocurile video pot crea dependență, mai ales că exploatează mecanismul chimic de recompensare din creier. Astfel, adicția de acest tip este deseori severă, iar copilul manifestă dezinteres față de alte activități, inclusiv cele fizice, pentru că satisfacția pe care i-o oferă acestea nu este comparabilă cu cea asigurată de jocurile video. Chiar dacă cel mic este cuminte și părintele se simte confortabil, este indicat ca preșcolarii de peste 5 ani să nu joace decât jocuri educative, pe o perioadă limitată la cel mult 30 de minute zilnic.   

• Activitățile educative

Mulți părinți își înscriu copiii la diverse cursuri sau activități eductive de la vârste mici, sperând că acestea vor contribui la performanțe crescute în viitor. Din păcate, există părinți care sacrifică timpul acordat mișcării pentru aceste activități, ceea ce contribuie la întârzierea dezvoltării motrice și la favorizarea sedentarismului. Fie că este vorba de cursuri de muzică, limbi străine, desen, acestea nu trebuie să ocupe mai mult de câteva ore săptămânal și să nu reprezinte o sursă de presiune sau stres. La vârstă preșcolară, copilul trebuie să petreacă mult timp jucându-se și orice activitate educațională trebuie să aibă și o latură ludică. Găsești aici o gamă variată de materiale și activități care sunt educative și distractive.  

Cum alegi sportul potrivit pentru copilul tău?

Înainte de a încuraja copilul să facă o activitate fizică sau să îl înscriem la un sport, trebuie să stabilești dacă acestea sunt adecvate pentru el. Un prim criteriu pe care trebuie să îl iei în calcul este vârsta. Până la 2 ani, nu este cazul să ne gândim la un sport, principala preocupare fiind învățarea mersului, a mișcărilor esențiale și a echilibrului. Nici între 2 și 5 ani nu se recomandă practicarea unui sport organizat, pentru că la această vârstă acest tip de activitate nu aduce beneficii pe termen lung. Dimpotrivă, specialiștii afirmă că, deseori, copiii care încep sportul la vârstă prea mică pot dezvolta dezinteres față de acesta și, chiar dacă părinții își doresc mult, performanțele nu vor apărea nici mai târziu. La această vârstă, cele mai indicate sunt jocurile care presupun diverse activități fizice ca:

• Alergatul.
• Săriturile.
• Rostogolirile.
• Aruncatul și prinsul.
• Înotul sau mișcarea în apă.
• Mersul pe bicicletă, tricicletă sau trotinetă.
• Cățăratul.

De la 5 – 6 ani, abilitățile motorii, coordonarea, atenția, viziunea, concentrarea și alte abilități, ca urmărirea obiectelor în mișcare, sunt îndeajuns de dezvoltate pentru practicarea unor sporturi. Alegerea sportului nu se realizează doar în funcție de potențialele beneficii, ci și de abilitățile copilului, de personalitatea sa și de preferințele sale. Un copil care nu are coordonarea și flexibilitatea necesară gimnasticii, nu se va bucura și nu va avea prea multe beneficii de la acest sport. Un copil căruia nu-i place fotbalul, va dezvolta mai degrabă stări negative decât abilități de la antrenamente. Dacă cel mic este agresiv, înscrierea sa la un sport de contact îi poate accentua problemele de relaționare. Fiecare sport are anumite caracteristici care îl fac benefic pentru unii copii, în timp ce pentru alții nu se potrivește. Există câteva sporturi care merită luate în calcul:

• Înotul. Acest sport se potrivește oricărui tip de personalitate și este benefic pentru dezvoltarea musculaturii și oaselor, dar și a capacității pulmonare și a coordonării. Natația are efecte pozitive și asupra personalității, copiii care înoată regulat fiind mai motivați și relaxați.
• Atletismul. Atletismul este foarte util pentru deprinderea alergării și respirației corecte și pentru dezvoltarea capacităților motorii. Copiii care fac atletism învață mai ușor alte sporturi, sunt perseverenți și au spirit de competiție.
• Tenisul. Fie că vorbim de tenis de masă sau de câmp, acest sport este un educator eficient al minții. Tenisul nu dezvoltă doar corpul, ci și autoreflecția, capacitatea de adaptare și rezistența la presiune și eșec.  
• Rugby-ul. Pentru copiii care au probleme de relaționare, disciplină sau lucru în echipă, rugby-ul este ideal. Multitudinea de reguli, respectul față de adversar, arbitru și sport impun sportivitate și o conduită de apreciat. De asemenea, „sportul gentlemanilor” dezvoltă spiritul de echipă și atenția. La această vârstă, antrenamentele se potrivesc și copiilor mai plăpânzi, pentru că nu pun accent pe contactul fizic.
• Sporturile de contact. Deși mulți părinți se tem că fii sau fiicele lor ar putea fi răniți la un astfel de sport, la această vârstă, antrenamentele nu presupun contact fizic dur. Sporturile de contact sunt indicate în special copiilor timizi sau predispuși la bullying, cum sunt cei scunzi, slabi sau cu anumite deficiențe fizice, intelectuale sau emoționale. Boxul sau artele marțiale îi ajută să capete încredere, să depășească complexele de inferioritate, să-și controleze emoțiile și să se apere.
• Dansul. Pentru copiii energici sau care manifestă atracție față de dans, acest sport este ideal. Pe lângă beneficii ca îmbunătățirea coordonării sau a atenției, dansul dezvoltă corpul armonios, ajută la exteriorizarea emoțiilor și dezvoltă simțul ritmului.
• Echitația. Echitația este sportul perfect pentru copiii cu probleme de exprimare sau relaționare, fie că sunt timizi sau agresivi. Calul preia emoțiile călărețului și, pentru a se lăsa controlat, copilul trebuie să aibă o atitudine echilibrată și încrezătoare. În plus, copiii învață să fie responsabili, pentru că echitația presupune și îngrijirea animalului. Și la nivel fizic există avantaje, călăria solicitând musculatura întregului corp.

Cum evaluezi calitatea activității sportive?

Chiar dacă ești mulțumită că preșcolarul face o activitate sportivă, este necesar să evaluezi continuu rezultatele acesteia, pentru ca dezvoltarea copilului să aibă de câștigat. Există și situații în care sportul nu are efecte benefice, în special din cauza instructorului. Acesta trebuie să acorde atenție siguranței, prevenirii și recunoașterii accidentărilor, hidratării corecte și încălzirii corespunzătoare înainte de efectuarea activității sportive. De asemenea, trebuie să se asigure că umiditatea, temperatura și alți factori ambientali sunt la parametri optimi. Instructorul trebuie să comunice pe înțelesul celor mici, să adapteze efortul la capacitatea fiecăruia, să promoveze sportivitatea, egalitatea în fața regulilor și o atitudine pozitivă, indiferent de rezultate. Copiii nu trebuie să se simtă stresați, ignorați sau slabi în raport cu ceilalți, indiferent de abilitățile lor.

Sportul ca terapie

Sportul se folosește și ca terapie pentru afecțiuni și tulburări fizice sau psihice. Înotul sau gimnastica ajută la vindecarea scoliozei sau a altor probleme de postură a coloanei vertebrale și la recăpătarea mobilității după accidente. Alergarea ajută la recuperare, iar toate sporturile care necesită efort fizic ajută la pierderea în greutate în cazul copiilor supraponderali. Deși mult timp nu s-a recomandat sportul copiilor cu astm, astăzi se consideră că natația îi ajută să își îmbunătățească funcția pulmonară. Sporturile care se bazează pe abilitățile individuale, cum sunt artele marțiale, înotul, tenisul de masă, sunt recomandate pentru copiii cu ADHD, iar echitația este una dintre metodele cu cele mai bune rezultate pentru tratarea autismului.

Concluzii

Practicarea sportului este utilă pentru dezvoltarea fizică, emoțională și psihică a copilului. Totuși, trebuie să acorzi atenție vârstei, capacităților fizice și preferințelor preșcolarului, pentru ca rezultatele să fie pozitive. De asemenea, este important să evaluezi continuu efectele pe care practicarea activităților fizice le are asupra celui mic. Sportul trebuie să fie o activitate educațională, sigură și care să-i aducă bucurie.

Resurse

1. kidshealth.org
2. mayoclinic.org
3. betterhealth.vic.gov.au
4. autism.org
5. Talent Is Overrated: What really separates World-Class Performers from Everybody, carte realizată de Geoff Colvin