Cum să transformi locuința și activitățile casnice în resurse educaționale pentru preșcolar?

SUMAR:

1. Organizarea locuinței ca spațiu propice învățării
2. Practici și atitudini care stimulează dezvoltarea preșcolarului
3. Părintele, principalul model al copilului
4. Activitățile tale casnice, prilej de învățare pentru copil
5. Beneficiile învățării prin jocuri asociate activităților cotidiene
6. Concluzii
7. Resurse

Organizarea locuinței ca spațiu propice învățării

Locuința constituie mare parte din universul copilului mic și al preșcolarului. Modul în care educația copilului evoluează este și o reflecție a acestui spațiu și a interacțiunilor familiale. Un mediu potrivit pentru învățare și dezvoltare este atunci când și noi, adulții, percepem acest lucru. Dacă conștientizăm cu adevărat că mediul propice joacă un rol important în educația celor mici și dacă le vom transmite prin comportamentul nostru că învățarea este continuă și distractivă, atunci aceștia vor fi tot timpul tentați să exploreze și să dezvolte activități noi, extrem de folositoare în viitor. Într-o locuință care stimulează evoluția cognitivă, copiii cercetează lumea într-un mod relaxat, ceea ce le asigură o bază pentru acumularea de noi cunoștințe, atitudini și comportamente. Organizarea unui spațiu dedicat activităților copilului, dar și considerarea întregii locuințe ca univers al cunoașterii este cheia pentru învățarea activă.

Un factor important în organizarea unui spațiu educativ este vârsta copilului. Ceea ce funcționează pentru un copil care este la stadiul mersului de-a bușilea nu este potrivit pentru un copil de 5 – 6 ani. Așadar, este necesară adaptarea continuă, în raport cu vârsta și atenția față de evoluția celui mic. Foarte importantă, pe măsură ce copilul se dezvoltă, este și atenția vizavi de preferințele sale. Învățarea este stimulată cel mai mult de plăcere. Întotdeauna asimilăm mai repede informațiile care ne fac să ne simțim bine, datorită implicării mecanismului cerebral al recompensei. Dacă este atras de construit, de exemplu, asigurarea unor seturi diverse de piese și jocuri de construcție îl vor ajuta să-și îmbunătățească rapid abilitățile vizuale și de gândire în spațiu. Dacă îi place muzica, achiziția de jucării muzicale și ascultarea muzicii îi vor accelera dezvoltarea simțului ritmului și a concentrării. Există anumite metode și reguli de organizare a spațiului care te ajută, indiferent de vârsta și interesele copilului.

• Crearea unui spațiu dedicat învățării

Organizarea unei zone pentru activitățile de învățare îi transmite celui mic că aceasta este îndeajuns de importantă încât să merite atenție. Zona nu trebuie să fie foarte întinsă sau costisitoare, putând fi amenajată în camera copilului sau în altă încăpere. Spațiul trebuie să reflecte preocupările acestuia. Dacă îi place să se cațere, asigură-i un loc sigur pentru a face asta. Este un mic artist? Adaptează spațiul astfel încât să poată picta și desena în voie.

• Evită aglomerarea spațiului

Prea multe cărți, jucării și alte obiecte pot crea senzația de haos și pot afecta concentrarea. Asigură-te că spațiul este deschis și ordonat, pentru ca cel mic să nu fie distras și să găsească ușor lucrurile dorite. De asemenea, asigură funcționalitate în toate camerele.

• Organizează spațiul cât mai accesibil

Atunci când organizăm spații pentru copii, facem deseori greșeala de a monta rafturi sau a așeza lucruri în funcție de înălțimea noastră. Copiii trebuie să se simtă confortabil și să poată să își desfășoare o activitate fără să aibă nevoie de ajutor pentru a deschide cutii sau a ajunge la lucruri. Mobilierul cu funcții multiple sau modular este de mare ajutor pentru asigurarea accesului facil și a fluidității activităților.

• Personalizează

Locul de învățare și camera celui mic pot fi personalizate în funcție de activitățile pe care le face acesta, însă cel mai important aspect îl reprezintă preferințele sale. Oricât de mic este el, dacă își poate exprima preferința, acordul sau dezacordul, este bine să organizăm spațiul care îi aparține în funcție de dorințele sale. Fie că este vorba de alegerea unei culori, a unei decorații sau de așezarea unei măsuțe, posibilitatea de a transforma locul în funcție de propria voință este un pas semnificativ spre dezvoltarea autonomiei. Formarea acesteia la vârstă fragedă este esențială pentru păstrarea echilibrului emoțional mai târziu.   

• Ține tehnologia departe

La vârste mici, copiii nu trebuie să aibă acces la tehnologie, iar după 4 ani acesta trebuie restricționat la câteva minute zilnic. Putem face o excepție când este înscris la o grădiniță online, lucru care îi poate aduce beneficii educaționale masive (vezi aici o grădiniță online recunoscută pentru rezultatele sale). Un televizor în spațiul dedicat învățării sau în camera copilului nu este o idee bună, pentru că îl distrage de la activitățile constructive și joacă. În plus, stimularea cognitivă este minimă în timpul vizionatului.

Practici și atitudini care stimulează dezvoltarea preșcolarului

Educația nu ține doar de asigurarea unor resurse, ci și de adoptarea unor atitudini pozitive și a unor practici care favorizează cunoașterea. Iată câteva dintre ele:

• Prioritizează învățarea prin exemplu

Citirea poveștilor cu voce tare familiarizează preșcolarul cu lectura și cărțile, însă copiii care îndrăgesc cărțile sunt de obicei aceia care au părinți care citesc din plăcere. Același lucru este valabil și pentru activități de tip arts&crafts, desenat sau de alt tip. Întoarcerea la creioane colorate sau la construcția de bărci de hârtie este distractivă și pentru adulți, chiar dacă inițiativa are la bază dorința de a-i transmite copilului atitudinea potrivită.

• Acordă atenție lacunelor

Chiar dacă preșcolarul are cunoștințe sau abilități într-un domeniu, poate manifesta lacune în alte arii de cunoaștere sau dezvoltare. Poate că are abilități verbale bune, dar se descurcă greu cu identificarea formelor sau număratul. Poate că știe multe lucruri despre dinozauri, dar are dificultăți la orientarea simplă în spațiu. Ajută-l să treacă peste aceste probleme într-un mod pozitiv și cu răbdare!

• Fă mai multe activități cu el decât pentru el

Părinții au deseori tendința de a rezolva dificultățile întâmpinate de cei mici fără să îi implice și pe ei, ceea ce este confortabil și rapid pentru adulți, dar deloc util pentru copii. Atitudinea corectă este rezolvarea împreună a problemei. Această abordare transmite încredere, mulțumire de sine și sentimente pozitive față de lucrul în echipă. Probleme cu construcția unui turn din cuburi? Puneți împreună piese până vă reușește. Dificultăți în așezarea tricicletei la locul său? Mutați-o împreună! Implicarea în cât mai multe activități sporește aria de dezvoltare a celui mic.

• Încurajează jocul

Pentru copiii preșcolari, jocul este cea mai importantă modalitate de învățare. Jocul deschis, fără reguli stricte, încurajează înțelegerea lumii și dezvoltarea conexiunilor neuronale. Fie că este vorba de jocuri fizice, ca leapșa, de descoperire, cum este construcția cu cuburi, creative, ca desenatul, sau cele imaginative, cum sunt cele de-a bucătăria, contribuția la dezvoltarea abilităților cognitive, emoționale, sociale și fizice este majoră. 

• Asigură hrană sănătoasă

Organismul are nevoie de nutrienți pentru a se dezvolta armonios, iar permormanțele cognitive și fizice depind și de o alimentație sănătoasă. Copiii trebuie să consume fructe și legume bogate în antioxidanți, cereale integrale, dar și alimente bogate în minerale și proteine, cum sunt ouăle, carnea și organele interne.   

• Acceptă eșecul

Atitudinea părinților față de greșeli și nereușite se va transmite și copilului. Dacă vrem ca acesta să devină un adult echilibrat, fără teamă de inițiativă și riscuri, trebuie să ne raportăm la eșec ca la un mod de învățare. Eșecul în învățare sau alte activități este normal și este bine să-i explicăm pe un ton blând copilului ce nu a mers și să îl încurajăm să persevereze.

Părintele, principalul model al copilului

Ca părinte, realizezi repede că ești principalul model al copilului tău și că locuința este primul spațiu educațional cu care are contact. Casa este un mediu cald și liniștitor atunci când stați împreună în pat și răsfoiți o carte și un loc antrenant, plin de descoperiri, când de exemplu cel mic scufundă jucăriile în cadă. Chiar dacă nu îl inviți să participe la treburile casnice, el va fi lângă tine oricum. O activitate banală pentru tine poate fi fascinantă pentru el, indiferent dacă repari ceva sau cureți legumele pentru supă. Prin urmare, nu este de mirare că devii un model cu ajutorul căruia descoperă lumea. Este distractiv să te imite și să copieze activitățile pe care le faci, însă această joacă are și un rol instructiv semnificativ. Tot ceea ce trebuie să facă părintele este să nu îl priveze de anumite activități și să încerce tot timpul să îl ghideze în direcția constructivă.

Activitățile tale casnice, prilej de învățare pentru copil

Copiii imită o mulțime de activități ale adulților și, cu puțină creativitate, poți face din oricare un prilej de învățare și dezvoltare. Iată câteva exemple:

• Lucrul la birou

Dacă scrii ceva la calculator, îți plătești facturi online sau cauți o informație pe internet, te poți folosi de această ocazie pentru a stimula multe abilități. O cutie de carton se poate transforma într-un computer, iar dacă îi lipești o coală albă pe post de ecran, cel mic poate desena litere, cifre și lucruri. Imitarea tastării antrenează mușchii degetelor și imaginația. Un pahar de plastic poate deveni un telefon la care să exerseze vorbirea, iar un teanc de foi de diverse forme și culori poate fi obiectul „muncii de birou”, ocazie cu care își exersează abilitățile de selecție și ordonare.

• Gătitul

Bucătăria cu o gamă largă de instrumente și alimente este un loc ideal pentru deprinderea unor cunoștințe despre fructe, legume, acțiuni și schimbări fizice. Totuși, trebuie să ne asigurăm că siguranța primează, de aceea trebuie să îi organizăm un spațiu propriu de joacă în bucătărie, departe de foc și de uneltele tăioase. Îi poți oferi mai multe recipiente de capacități diferite, în care să pună apă ori fragmente de legume. Astfel, asimilează inconștient noțiuni matematice ca volumul, greutatea sau numărul. Făina și apa pot rezulta într-una din jucăriile preferate ale tuturor timpurilor: aluatul. Schimbarea consistenței și a formei fascinează copiii și le solicită abilitățile motorii și de înțelegere a caracteristicilor. Seturile de gătit de jucărie sunt perfecte pentru jocurile de simulare, în care cel mic gătește sau pune masa. Acest tip de activități oferă mulțumire de sine și stimulează multe aptitudini, de la cea verbală la cele de ordonare și mișcare.

• Ordonarea hainelor

Când faci ordine în șifonierul tău sau al celui mic, îl poți invita să participe. Împachetarea hainelor este o sarcină dificilă pentru ei, dar și distractivă. Nasturii hainelor, fermoarul, ariciul sau alte accesorii vestimentare oferă șansa de a experimenta atenția la detalii. În plus, îi poți pune întrebări despre culori, numele hainelor sau despre vremea potrivită fiecărui obiect vestimentar.

• Meșteritul

Activitățile ca desfacerea, asamblarea și mai ales curiozitatea de a afla ce este în interiorul unui obiect atrag mult copiii. Trusele de meșterit pentru copii erau cândva populare, dar se găsesc și acum pe piață și sunt utile pentru dezvoltarea multor abilități. În timp ce schimbi piesa unui aparat, el poate imita mișcările tale cu un astfel de set. Gesturi ca înșurubarea sau strângerea cu cheia necesită mișcări complexe și concentrare, iar posibilitatea de a desface și a forma noi obiecte solicită gândirea în spațiu și creativitatea.

• Sportul

În timp ce faci gimnastică sau exerciții de întărire a musculaturii, îi transmiți copilului că sportul este important. Mișcarea reciprocă este distractivă și ajută la tonifierea corpului și la dezvoltarea abilităților motorii. În același timp, îl poți învăța numerele sau noțiuni spațiale ca stânga, dreapta, sus, jos.

Beneficiile învățării prin jocuri asociate activităților cotidiene

Evoluția cognitivă a copilului preșcolar se bazează pe joc, observație și participare la activitățile celorlalți. Beneficiile sunt multiple:

• Spiritul de observație, gândirea și luarea deciziilor se dezvoltă.
• Coordonarea, echilibrul și aptitudinile motorii se îmbunătățesc.
• Copilul utilizează capacitățile de anticipare, selecție, numărare, diferențiere, ordonare și recunoaștere.
• Activitățile casnice solicită memoria, ceea ce duce la îmbunătățirea ei.
• Copilul se simte important, capabil și integrat în familie.
• Se eliberează tensiunea nervoasă și sentimentele negative.
• Copilul acumulează cunoștințe despre universul casnic, vegetal, unelte etc.
• Se dezvoltă creativitatea, capacitatea de reprezentare mentală și imaginația.

Concluzii

Transformarea locuinței în funcție de nevoile de dezvoltare ale preșcolarului și crearea unui spațiu dedicat învățării sunt elemente care pot face diferența în educația lui. Acest lucru nu este însă suficient, fiind necesare atitudini și practici care să favorizeze cunoașterea într-un mod pozitiv și pentru evoluția emoțională a celui mic. Integrarea activităților casnice în parcursul educațional este deosebit de utilă pentru el și necesită doar creativitate și câteva resurse. Deseori, acest demers este benefic și pentru părinți, care astfel își pot duce la îndeplinire activitățile fără a fi întrerupți. Însă principalul motiv pentru care merită să transformăm treburile casnice în activități educaționale este accelerarea dezvoltării intelectuale, fizice și emoționale.

Resurse

1. earlychildhoodnews.com
2. housemethod.com
3. familyeducation.com/school-learning/how-to-create-a-learning-space-for-your-child – articol realizat de Julia Ries.