Săptămâna a unsprezecea de sarcină

Sumar:

Ecografie morfologie fetală trimestrul 1
DUBLU TEST
Ce se întâmplă cu bebeluşul?
Ce se întâmplă cu tine?
Cum să faci să-şi fie mai bine?
Cum te poate ajuta tatăl?
Concluzii
Resurse despre „Săptămâna a unsprezecea de sarcină”

Ecografie morfologie fetală trimestrul 1

Săptămâna a unspezecea de sarcină reprezintă limita dintre trimestrul 1 şi trimestrul 2, în care se poate face prima examinare ecografică foarte importantă. După primele săptămâni petrecute în uterul mamei, fătul a ajuns la un grad de dezvoltare care permite o analiză detaliată a anatomiei, existând şi posibilitatea depistării precoce a unor malformaţii grave. Este săptămâna în care toate organele beneficiază deja de structura de bază. Inima este organul complet format din punct de vedere structural şi funcţional, urmând doar să crească în dimensiuni şi să îşi dezvolte rezistenţa ca textură. Plămânii şi sistemul nervos central vor mai avea multe etape de parcurs până la dezvoltarea completă. În acest context de dezvoltare anatomică, se poate face prima examinare ecografică amănunţită şi relevantă.

„Ecografia din trimestrul 1 de sarcină se poate efectua în săptămânile 11 – 14, având rolul de a depista unele boli sau malformații ale copilului.” doctor Gabriela Albu

Ecografia morfologică fetală din trimestrul 1 de sarcină se realizează în mod normal pe cale abdominală. Există şi situaţii în care medicul decide o ecografie pe cale vaginală, cum ar fi un uter retrovers, poziţia dificilă a fătului sau un strat adipos excesiv pe abdomenul mamei.

În afară de structura corpului, ecografia morfologică fetală va măsura şi analiza trăsături fetale precum translucenţa nucală, osul nazal, ecogenitatea intestinului subțire, plexurile coroide, lungimea humerusului și a femurului, ventriculii cerebrali, ductul venos sau fluxul prin valva tricuspidă. Translucenţa nucală reprezintă un depozit de lichid localizat în partea din spate a gâtului fătului. Este considerată a fi normală o valoare a translucenţei nucale sub 3 mm, însă aceste norme se interpretează în funcţie de toate datele fătului, vârsta exactă şi dimensiunile. Ecografia se poate efectua între săptămânile 11 – 14, astfel că fiecare făt se află într-un alt punct de dezvoltare. Cu cât grosimea translucenţei nucale este mai mare, cu atât riscul anomaliilor genetice este mai mare. Translucenţa nucală groasă poate fi asociată cu boli cromozomiale, precum sindromul Turner, sindromul Edwards (trisomia 18), cu malformaţii cardiace, malformaţii structurale fetale precum hernia diafragmatică sau anomalii scheletale, boli genetice rare. Translucenţa nucală a fost primul marker ecografic folosit pentru depistarea sindromului Down (trisomia 21), adoptat ca metodă de screening în anul 1996 în Marea Britanie. O valoare foarte mare poate indica un risc crescut de moarte fetală, ca urmare a unor contexte genetice care nu au fost depistate.

Examinarea osului nazal nu îşi propune decât confirmarea existenţei acestuia. Conform studiilor, bebelușii cu sindromul Down au nasul foarte mic, aspect care se poate descoperi ecografic. Măsurătorile osului nazal se vor face la toate ecografiile ulterioare, tocmai pentru a stabili anumite repere. 60% dintre feţii cu sindrom Down nu au osul nazal vizibil la această ecografie.

Ductul venos este vasul de sânge funcţional doar în viaţa uterină, se află în interiorul ficatului şi are rolul de a alimenta cu sânge oxigenat direct din placentă inima şi creierul fătului. De fluxul sangvin din ductul venos depinde oxigenarea fătului. Atunci când fluxul nu se realizează corect, se poate semnala riscul malformaţiilor cardiace şi al sindromului Down.

Fluxul prin valva tricuspidă reprezintă trecerea sângelui din atriul drept în ventriculul drept al inimii. La feţii cu sindromul Down, această valvă nu se închide complet, permiţându-se astfel transferul unui flux rezidual, denumit regurgitare tricuspidiană. Modificarea este asociată cu malformaţiile cardiace.

Tot în cadrul efectuării ecografiei morfologice fetale de la 11 săptămâni, se pot examina lungimea osului maxilar, unghiul facial, lungimea cranio-caudală, unde poate fi depistat un deficit de creştere care poate semnala sindromul Down sau sindromul Edwards. De asemenea, pot fi examinate frecvenţa cardiacă, dimensiunea vezicii urinare, artera ombilicală.

Majoritatea feţilor cu afecţiuni genetice prezintă o serie de malformaţii, rolul ecografiei de la finalul primului trimestru de sarcină este de a le depista. În cazul în care medicul depistează o posibilă anomalie în cadrul ecografiei morfologice fetale, va recomanda testarea genetică a fătului, denumită biopsie trofoblastică. Testarea se poate efectua între săptămânile 11 – 16 de sarcină. După 16 săptămâni, se face amniocenteza, însă este o testare invazivă care poate pune fătul în pericol., conform pregnancybirthbaby.org.au

DUBLU TEST

Testarea dublu marker screening prenatal trimestrul 1, dublu test, se efectuează în intervalul dintre săptămânile 11 – 14 de sarcină, prezentând avantajul de a se putea realiza în perioada de început a sarcinii. Testul are rolul de a descoperi anomalii cromozomiale care pot apărea după ce a avut loc concepţia. Defectele cromozomiale se întâlnesc la 1 din 700 de naşteri. Dublu test este folosit pentru depistarea sindromului Down, sindromului Edwards, a fibrozei chistice, malformaţiilor cardiace, anemiei celulelor în seceră, a splinei bifide sau a bolii Tay-Sacs. Este recomandat tuturor femeilor însărcinate, insistându-se în special pentru cele cu vârsta peste 35 de ani. Dublu test constă într-un test de sânge şi ecografia de morfologie fetală. Acestea se efectuează în aceeaşi zi sau la un interval de maxim 24 h pentru a fi concludente.

Dublul test presupune detectarea a doi markeri serici. PAPP-A, proteina A plasmatică în sarcină, ale cărei valori scăzute pot indica prezenţa sindromului Down, o naştere prematură, un deficit de creştere sau preeclampsia. Al doilea marker este beta-hCG-ul, gonadotropina corionică umană. Prin coroborarea celor doi markeri şi cu mărimea translucenţei nucale care se măsoară prin intermediul ecografiei, cresc şansele a se detecta sindromul Down sau sindromul Edwards. Rezultatele se raportează şi la vârsta mamei, putându-se astfel depista mai uşor eventuale defecte cromozomiale.

Se efectuează un calcul MOM, multiplul de mediană, între cei doi markeri serici, grosimea translucenţei nucale şi datele clinice ale mamei, iar în funcţie de rezultat se poate determina riscul biochimic de sindrom Down, la naștere, riscul biochimic de sindrom Edwards și trisomie 13 la naștere, şi riscul combinat de sindrom Down (risc biochimic şi translucenţa nucală).

Dublu test nu pune diagnostic de sindrom Down sau de sindrom Edwards, ci face o estimare a riscului de a dezvolta o sarcină cu anomalii cromozomiale şi reprezintă un punct de plecare în recomandarea altor investigaţii mult mai precise, precum amniocenteza sau biopsia de vilozităţi coriale., conform portea.com.

Ce se întâmplă cu bebeluşul?

În săptămâna a unsprezecea de sarcină, bebeluşul a încheiat partea cea mai importantă a dezvoltării lui, urmând să se dezvolte organic. Majoritatea organelor vitale funcţionează și se vor maturiza pe toată durata sarcinii. Capul celui mic măsoară aproximativ jumătate din lungimea totală a corpului, ochişorii sunt distanţaţi şi au pleoapele împreunate. În această săptămână, s-au definit şi degetele de la mâini şi picioare. Va începe procesul de strângere a pumnişorului, apar unghiuțele, iar sub gingii vor apărea muguraşii mici ai dinţilor. Pielea unui făt de unsprezece săptămâni este transparentă, iar sistemul osos începe să se întărească. Organele genitale externe sunt deja formate. În această perioadă, bebeluşul este foarte activ fizic, întinzându-se şi lovind cu mişcări foarte fluide, greu de sesizat de către mamă, înotand în lichidul amniotic. La această vârstă, fătul cântăreşte în jur de 7-10 grame şi măsoară între 4,5 – 5,5 cm., conform thebump.com.

Ce se întâmplă cu tine?

Mama parcurge fiecare zi de sarcină simţind şi trăind fiecare transformare a burticii ei. Deşi cel mic se dezvoltă, încă nu sunt evidente schimbările la nivel fizic. Dacă mama s-a confruntat cu greţurile, este posibil chiar să fi pierdut în greutate, dacă însă totul a decurs normal, se poate să fi acumulat în primul trimestru de sarcină, în jur de 1,5 kg. Datorită modificărilor hormonale, o graviduţă se va bucura în acest început de sarcină de un păr frumos care nu mai cade, ci este lucios şi sănătos, de unghii care nu se mai rup. Încă va avea starea de greaţă, însă aceste neplăcute greţuri, în special matinale, se vor diminua după săptămâna a treisprezecea.

Încă sunt prezente durerile de cap, urinarea frecventă, sânii sunt tensionaţi şi dureroşi, uneori pot apărea crampe abdominale şi schimbările bruşte de dispoziţie.

O altă problemă care poate apărea este constipaţia. Dacă este de lungă durată, trebuie semnalată medicului şi se vor lua măsuri în ceea ce priveşte alimentaţia, consumându-se alimente bogate în fibre și un aport hidric corespunzător. Viitoarea mamă se poate confrunta deja cu neplăcuta senzaţie de umflare a mâinilor şi picioarelor asupra cărora se va inteveni prin mişcare şi la nivelul alimentaţiei., conform pampers.com.

Cum să faci să-ți fie mai bine

Fiecare femeie parcurge perioada sarcinii plină de iubire, speranţă şi bucurie, chiar dacă odată cu traversarea fiecărei etape, se poate să se simtă din ce în ce mai greoaie, să nu mai poată face ce făcea înainte, să fie mult mai sensibilă şi vulnerabilă, mai temătoare şi mai îngrijorată. Transformările au loc atât la nivel fizic, cât şi psihic. Viitoarea mamă are nevoie de sprijin, astfel încât să primească confirmări că face o treabă minunată şi ca va aduce pe lume cel mai minunat copil.

Disconfort fizic se poate instala pe orice palier, însă poate recurge la câteva trucuri pentru a se simţi mai bine. Greţurile pot fi atenuate cu puţină limonadă sau cu apă în care se pun câteva feliuţe de castraveţi. Pentru neplăcuta constipaţie, se poate modifica dieta, insistându-se pe consumul de fibre şi multe lichide. Fructe şi legume proaspete, sucuri din fructe, ciorbiţe, iaurturi, pâine cu seminţe, compoturi, toate pot favoriza reechilibrarea tranzitului intestinal.

Senzaţia de oboseală şi somnolenţă, chiar dacă somnul nu pare a veni uşor, se pot atenua prin plimbări liniştite în aer liber, citirea unei cărți sau ascultarea muzicii relaxante şi chiar prin efectuarea exerciţiilor fizice uşoare, destinate femeilor însărcinate. Cel mai indicat este urmarea unor antrenamente speciale pentru graviduţe, unde instructori specializaţi vor şti cum să ghideze activitatea fizică, astfel încât organismul şi psihicul să fie în echilibru.

Se poate apela la un masaj uşor, vizându-se hidratarea corectă a pielii care va suferi o serie de modificări odată cu evoluţia sarcinii.

În principiu, viitoarea mamă va descoperi ceea ce o face să se simtă bine. Fie că va petrece timpul cu prietenele deja mămici, fie că va sta foarte mult cu partenerul, fie că va face multe cumpărături sau va decide să stea acasă cu o carte în mână, este foarte important să-şi asigure o stare de bine., conform americanpregnancy.org.

Cum te poate ajuta tatăl

Perioada de început a sarcinii poate însemna pentru viitoarea mamă un timp tensionat în care se împletesc răul fizic, greţurile şi durerile de cap, cu temeri şi nelinişti legate de perioada sarcinii şi de naştere. Viitoarea mamă are nevoie de suport, iar cel mai în măsură şi cel mai potrivit pentru a-l oferi este viitorul tată. Partenerul ar trebui să fie conectat la tot ceea ce se petrece cu mama, să îi fie alături, să îi descopere răspunsurile corecte şi să o sprijine în ceea ce îşi propune.

Este foarte important ca partenerul să îşi facă timp pentru plimbări în aer liber, chiar şi pentru călătorii împreună cu viitoarea mămică.

Viitorul tată ar trebui să o însoţească pe viitoarea mămică la fiecare control medical şi să participe la ecografiile efectuate pe parcursul sarcinii.

Vor face împreună ceea ce le face plăcere, vor merge le filme şi spectacole, vor pleca în vizită sau vor citi împreună cărţi despre sarcină şi naştere.

Tata poate urma împreună cu mama programe de gimnastică şi cursuri folositoare pe parcursul sarcinii şi naşterii.

Atunci când cei doi au deja un copil, tatăl poate prelua o parte din atribuţiile mamei, petrecând timp cu micuţul, ducându-l şi luându-l de la grădiniţă sau mergând cu el în parc. Este un ajutor pentru care mămica însărcinată va fi recunoscătoare., conform americanpregnancy.org.

Concluzii

Săptămâna a unsprezecea de sarcină reprezintă finalul primului trimestru de sarcină. Fătul este complet format din punct de vedere organic, astfel că este cel mai indicat moment pentru efectuarea investigaţiilor care ar putea depista precoce eventuale anomalii cromozomiale. Ecografia morfologică fetală şi dublul test vor furniza medicului toate datele care ar putea semnala existenţa riscului de sindrom Down, sindrom Edwards sau alte anomalii, fiind de ajutor în stabilirea investigaţiilor ulterioare.

Mama resimte încă simptomele începutului de sarcină, greaţă, dureri de cap, oboseală, urinări frecvente, constipaţie, însă adoptând câteva măsuri simple şi susţinută de partener, va parcurge cu uşurinţă această etapă.

Resurse despre „Săptămâna a unsprezecea de sarcină”

Pentru mai multe detalii despre subiect, vă rugăm să consultaţi medicul dumneavoastră sau să contactaţi pe doctor Gabriela Albu.

Doctor Gabriela Albu

cmiberceni@gmail.com